Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 6:23 - Biblia în versuri 2014

23 Aminte ia, la tot ce-ți spun: O candelă e sfatul bun, Lumină e învățătura. Îndemn, mustrare, sunt măsura Și calea vieții. Ocrotit

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

23 Căci porunca este o candelă, învățătura este o lumină, iar mustrările disciplinării sunt calea vieții.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Porunca este o lampă, învățătura este o lumină; iar propunerile și acceptarea corecției înseamnă drumul spre viață.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Căci porunca este ca o candelă, legea, ca o lumină și reproșul disciplinei este calea vieții.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Căci porunca este o candelă și îndrumarea este o lumină; și mustrările de învățătură sunt calea vieții:

Gade chapit la Kopi




Proverbe 6:23
22 Referans Kwoze  

Drept candelă pentru picioare, Lumină călăuzitoare, Pe calea mea de pe pământ, Se dovedește-al Tău Cuvânt.


Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;


Orânduirile pe care Al nostru Dumnezeu le are, Fără prihană se vădesc Și inima o-nvăluiesc. Poruncile Domnului Sfânt, Necontenit, curate sânt, Iar celor care le urmează, Mereu, ochii le luminează.


Urechile ce iau aminte La înțeleptele cuvinte Care spre viață sfătuiesc, Acelea veșnic locuiesc În mijlocu-nțelepților.


Să ții învățătura-n mână: Pe viața ta, ea e stăpână.


Bătrânul a-nceput să-mi dea Învățătură. Mi-a deschis Vorba lui, mintea, când mi-a zis: „Păstrează-n inimă și-n minte, Copilule, aste cuvinte. Păzește sfaturile mele Căci astfel vei trăi, prin ele!


Mai spune-i dar, poporului: „Iată cuvântul Domnului: „A vieții cale-i așezată În fața voastră. Totodată, Și calea morții o aveți Pusă-nainte. Deci, puteți Ca să alegeți, cum veți vrea.


Nuiaua însă, și certarea Au să aducă ascultarea De sfaturile cele bune Și au să dea înțelepciune. Copilul, slobod pe-a sa cale, Face rușine mamei sale.


Pe calea vieții este dus Cel înțelept, mereu mai sus, Și e ferit al său picior De locuința morților – De acel loc primejdios Aflat în părțile de jos.


Mai bine vreau să fiu lovit De cel care-i neprihănit, Căci loviturile primite Vor fi atunci, bine venite. Voiesc ca să fiu pedepsit De cel care-i neprihănit, Căci îmi va fi pedeapsa lui, Asemeni untdelemnului Care-i turnat pe capul meu. Nu voi întoarce capul eu, De la pedeapsă, niciodată. Dar ruga mea va fi-nălțată În contra răutăților.


Acum, de unde ai căzut, Te sfătuiesc să-ți amintești Și-ți spun ca să te pocăiești. La prima dragoste apoi, Întoarce-te tu, înapoi. Așa să faci, și va fi bine, Căci altfel, voi veni la tine Și am să iau sfeșnicul tău, Ca să îl mut din locul său. Ăst lucru, ai să îl pățești, În caz că nu te pocăiești.


La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!


Ea e asemeni unui pom De viață, pentru cel ce-o ia; Iar cine-a pus mâna pe ea, Se cheamă că e fericit.


Zicându-ți: „Ce rău am făcut! Mă-ntreb, cum oare am putut Ca să disprețuiesc certarea, Iar inima-mi, la fel, mustrarea?


Ca, fratele, să-ți pizmuiești În inimă-ți, căci este rău. Să-l mustri pe seamănul tău, Făr’ să te-ncarci cu-al său păcat, Din pricină că l-ai mustrat.


Spunându-i: „Culcă-te cu mine!” El a respins-o, cu putere: „Nu pot! Stăpânul meu nu-mi cere Vreo socoteală. Tot ce are – Întreaga-i avuție mare – În mâna mea, el a lăsat-o, Căci mie mi-a încredințat-o.


Cuvântul Tău S-a arătat Că dă lumină și dreptate, La cei lipsiți de răutate.


Cel cari certarea-și amintește, Pe calea vieții se găsește; Cel cari mustrarea a uitat, Pe căi greșite-a apucat.


Decât s-asculți dulcele cânt Al celui care e nebun, Este un lucru mult mai bun Să îl asculți pe înțelept, Mustrarea celui mai deștept. Înseamnă-ți ale lui cuvinte!


Câte să știu m-am străduit, Că mai amară-i – am găsit – Chiar de cum moartea se vădește, Femeia care-adăpostește, În inimă, curse și lațuri Și ale cărei mâini sunt lanțuri. Omul, plăcut lui Dumnezeu, Poate scăpa de ea, mereu; Dar păcătosul este prins De lațul care ea l-a-ntins.


Acolo, Eu l-am învățat Și ale Mele legi i-am dat. Poruncile-Mi, i le-am făcut, În acel loc, de cunoscut. Acestea trebuiau păzite, Neîncetat, și împlinite, Căci doar păzind legile Mele, Omul putea trăi prin ele.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite