Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 6:14 - Biblia în versuri 2014

14 Răul din el o să-l îndemne, Doar lucruri rele să urzească Și multe certuri să stârnească.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 În inima lui sunt lucruri pervertite, plănuiește răul; tot timpul răspândește certuri.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Concepe răul folosind înșelăciunea din inima lui; și permanent produce conflicte.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Lucruri perfide sunt în inima lui, plănuiește răul tot timpul, stârnește discordii.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna și stârnește certuri.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 În inima lui este răutate, necurmat uneltește răul; seamănă dezbinări.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 6:14
22 Referans Kwoze  

Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.


„Vă-ndemn dar, fraților, să știți Ca tot mereu să vă feriți De-aceia cari fac dezbinare Și au stârnit, doar, tulburare, Față de-o-nvățătură dată Vouă, și cari e-adevărată. Vă sfătuiesc dar, dragii mei, Ca să vă depărtați de ei.


Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.


Atuncea, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Ei sunt oameni-aceia cari, Peste popor sunt cei mai mari, Iar planurile zămislite, De-aceștia, sunt nelegiuite! Doar sfaturi rele, în cetate, Din partea lor, mereu sunt date!


Cei răi, însă, cu toți se-arată A fi ca marea-nfuriată, A cărei ape-azvârle-apoi, Pe maluri, mâl doar, și noroi.”


Mișelu-n stăpânire are Arme ce sunt nimicitoare. El face planuri vinovate Care, mereu, sunt îndreptate Spre cel ce e nenorocit, Voind să-l piardă, negreșit, Chiar dacă pricina pe care Omul care-i sărac o are, Se-arată dreaptă-n fața lui.


Cine neghină-a semănat, Nelegiuire va avea De secerat; a sa nuia – Cea a nelegiuirii sale – E gata să îi iasă-n cale.


Pe strâmbe căi, cel vinovat Va merge; cel nevinovat, Doar calea dreaptă, o va ține, Făcând mereu ce este bine.


În contra aproapelui tău, Nicicând să nu ai vreun gând rău, Când locuiește liniștit Fără a-ți fi pricinuit Vreun neajuns. Nu căuta


Și în facerea răului – În răutate – și-au găsit


În așternutul său, gândește Numai la rău, căci el iubește Răul acesta și nu vrea, Pe calea bună, ca să stea.


Căci lucruri rele doar găsești, În a lor inimă și-apoi, Mereu atâță la război!


Omul care-i stricat din fire, Va pregăti nenorocire, Iar gura-i e cuptor încins, În care arde foc nestins.


Nu își găsește fericirea Omul care e prefăcut; Limbă stricată de-a avut, Nenorocirea îl va paște.


Omul care, la rău, gândește, Doar răutate dovedește.


E ascuțită limba lor, Precum e cea a șerpilor. Otravă de năpârcă, iată, Au ei pe buze, adunată.


Pentru că-n fața Domnului Urât e el; dar prețuit E omul cel neprihănit.


Cei cari la rău doar se gândesc, Mereu, mereu, se rătăcesc; Cel cari la bine se gândește, Cu bunătate doar muncește Și plin e de credincioșie.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite