Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 6:12 - Biblia în versuri 2014

12 Nelegiuitul, dragul meu, Doar cu minciuni umblă, mereu;

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 Omul de nimic, persoana nelegiuită, umblă cu înșelăciunea în gură,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Omul care are un caracter urât și care trăiește în nedreptate, pronunță permanent cuvinte mincinoase.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu perversitatea în gură,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Cel ce umblă cu gura clevetitoare este un om al lui Belial, un om al nelegiuirii;

Gade chapit la Kopi




Proverbe 6:12
26 Referans Kwoze  

Pui de năpârci! Cum să puteți, Voi, lucruri bune, să spuneți, Când sunteți răi? Cunoscut este Faptul, că gura vă vorbește Doar din al inimii prinos.


Omul care-i stricat din fire, Va pregăti nenorocire, Iar gura-i e cuptor încins, În care arde foc nestins.


Neadevăr și viclenie Din a ta gură! Să îți fie


Să știi că ele – totodată – Fără vreo treabă, o să bată, Mereu, la ușa caselor, Căci asta e plăcerea lor. Nu numai leneșe sunt ele, Însă femeile acele, Limbute sunt, iscoditoare Și-apoi, mereu, clevetitoare, Vorbind ce n-ar fi trebuit, Nicicând, ca să se fi rostit.


Cu turma. Se vor ridica Mulți, după ce eu voi pleca, Cu-nvățături ce-s mincinoase, Despre lucrări ce-s stricăcioase, Ca să atragă – fraților – Pe ucenici, de partea lor.


Cel rău, atent, va asculta Pe cel care va cuvânta, Dacă și-acela-i dovedit Că este un nelegiuit; Cel mincinos dă ascultare, Doar limbilor nimicitoare.


Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu


Din gura lor, răul țâșnește. Pe buze, sabia lucește Și zic: „Cine aude oare, Căci nu e nimenea sub soare?”


Limba-i un foc, s-aveți dar știre, E-o lume de nelegiuire. Ea este mădularul care, Mereu, aduce întinare, Trupului nostru. Când o prinde Focul gheenei, ea cuprinde, Pe negândite-a vieții roată.


Omul care e fără vină, Scăpat e de orice pricină Căci nevinovăția are Ca să îi stea în apărare; Dar cei răi, cu toți, prinși fi-vor, Prin însăși răutatea lor.


Răul din el o să-l îndemne, Doar lucruri rele să urzească Și multe certuri să stârnească.


Ca să te scape tot mereu, De calea rea, de drumul greu, De omul păcătos cu toate Cuvintele sale stricate;


Cuvintele, de el rostite, Drept mincinoase-s dovedite Și pline de-nșelătorie, Pentru că el nu vrea să știe Ceea ce-nseamnă-nțelepciune Ca să lucreze-n fapte bune.


Gura-i e plină-n orice vreme De vicleșuguri, de blesteme, Precum și de-nșelătorie. Mereu, sub limbă, o să ție Fărădelegi și răutate.


Cel rău, cu pofta lui cea mare, Se va făli fără-ncetare. Cel răpitor batjocorește Pe Domnul și-L nesocotește.


Deci, orișice necurăție, Vreau, lepădată, ca să fie, Din sânul vostru, după care, Scăpați de orice revărsare De răutate, și primiți, Doar cu blândețe și smeriți, Cuvântul ce a fost sădit, În voi, și care, negreșit, Pătrunde în a voastră fire, Ca să v-aducă mântuire.


Smochine fost-au, așadar, Pus, în coșurile-acele. Astfel, într-unul dintre ele, Eu am văzut că s-au aflat Smochine bune de mâncat, Însă în celălalt erau Smochine ce nu se puteau Mânca deloc, pentru că ele, Cu toate erau foarte rele.


Când Eliab a auzit, În ce fel, David a vorbit, Îndată s-a și mâniat Pe el și-apoi, l-a întrebat: „De ce te-ai pogorât la noi, Și-ai părăsit turma de oi, Pe cari, tata ți-a-ncredințat-o? În grija cui, oare-ai lăsat-o? Sau singură e în pustie? Cunosc eu bine-a ta mândrie Și răutatea cea pe care Inima ta, numai, o are! Te-ai pogorât, doar că ai vrut Ca lupta, să o fi văzut!”


Gura celui neprihănit, Lucruri plăcute, a rostit; Cel rău, când gura-i cuvântează, Cu răutăți, înveninează.


Nimic rău, nu voi pune eu, În fața ochilor. Mereu, Purtarea păcătoșilor, O voi urî. Ei nu se vor Lipi de mine, niciodată.


Pentru că-n fața Domnului Urât e el; dar prețuit E omul cel neprihănit.


Dacă-și închide cineva Ochii și va gândi, cumva, La lucruri rele și stricate, Omul acela – din păcate – Fărădelegi a săvârșit, Căci răul l-a și făptuit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite