Proverbe 30:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Sunt oameni care își blesteamă Părinții, fără să se teamă.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹¹ Este o generație care-și blestemă tatăl și nu-și binecuvântează mama.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Există unii oameni care își blestemă tatăl și care nu își binecuvântează mama.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ O generație își blestemă tatăl și nu-și binecuvântează mama.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Este un neam de oameni care blestemă pe tatăl său și nu binecuvântează pe mama sa.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Este un neam care blastămă pe tatăl său și nu binecuvântează pe mamă‐sa.

Proverbe 30:11 Referans Kwoze

Proverbe 20:20

Dacă cumva, un om blesteamă Pe tatăl său și pe-a sa mamă, Atunci opaițu-i va fi stins, Fiind de bezna grea, cuprins.

Proverbe 30:17

Ochiul ce își batjocorește Tatăl și cari nesocotește Cuvântul spus de a lui mamă – Căci sfatul ei nu-l i-a în seamă – Ajunge-va într-un târziu Scobit de corbii de la râu Și vulturi el o să hrănească.

Deuteronom 27:16

„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat Ca pe părinți să-i ocolească – Adică să-i nesocotească!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.

Exodul 21:17

Acela care a rostit Blesteme-n contra tatălui – Sau împotriva mamei lui – Are să fie pedepsit Și morții, el va fi sorit.”

Levitic 20:9

Atunci când întâmpla-se-va Că blestema-va cineva, Pe mama sau pe tatăl lui, Din mijlocul poporului, Omul să fie nimicit: Cu moartea, fi-va pedepsit, Pentru că el a cutezat, Părinții, de și-a blestemat. Astfel, sângele mortului Să cadă dar, asupra lui.

1 Timotei 5:8

Atunci când cineva nu știe Să aibă grijă de cei care Ai lui sunt, sau în casă-i are, Înseamnă că s-a lepădat De al său crez adevărat Și-acum, mai rău e – ne-ndoios – Decât e cel necredincios.

1 Timotei 5:4

Când văduva are copii – Sau nepoți are, de la fii – Aceștia trebuie să știe, Mereu, evlavioși să fie, Față de cei ce se găsesc, În casă, și îi sprijinesc, Spre-a răsplăti, în felul lor, Strădania părinților; Căci ăst fapt, bine e văzut De Dumnezeu, și-I e plăcut.

1 Petru 2:9

Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;

Matei 3:7

Veniră și mulți Farisei – De-asemenea și Saduchei – Dorind să fie botezați. „De cine sunteți învățați – Pui de năpârci! – ca să fugiți Și încercați să ocoliți, Astfel, mânia viitoare?!” – Le-a zis Ioan. „Prin fapte are

Maleahi 1:6

Un fiu, pe tată, l-a cinstit, Iar sluga pe acela care Îl știe că stăpân îl are. Dacă Îmi spuneți că sunt Tată, Unde Îmi este cinstea dată, Cinstea care Mi se cuvine? Dar unde e frica de Mine, Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” – A zis al oștii Domn, apoi. Răspundeți dar, acum, cu toți, Voi cei care sunteți preoți, Cari Numele-Mi nesocotiți Și să-ntrebați mai îndrăzniți: „Cu ce-am nesocotit noi, oare, Numele Tău Cel sfânt și mare?”

Proverbe 23:22

Ascultă-ți tatăl! Să-l cinstești! Mama, să nu-ți disprețuiești Atuncea când îmbătrânește.