Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 Tu, fiul meu, vezi nu uita Ce-ți spun eu, și-n inima ta Păstrează sfaturile mele. Mare folos îți aduc ele,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Fiule, nu uita învățătura mea, ci păstrează în inima ta poruncile mele,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Fiul meu, să nu uiți învățătura mea; ci să păstrezi poruncile mele în inima ta.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Fiule, nu uita de legea mea și poruncile mele ține-le la inima ta,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Fiule, nu uita învățăturile mele și păstrează în inima ta sfaturile mele!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Fiul meu, nu uita îndrumarea mea, și să păzească inima ta poruncile mele;

Gade chapit la Kopi




Proverbe 3:1
31 Referans Kwoze  

Înțelepciune dobândește, Pricepere îți însușește Și nu uita tot ce ți-am spus. Pe calea ta, când vei fi dus, Să-ți amintești vorbele mele Și nu te-abate de la ele.


Cu-al Tău Cuvânt și Îl urmez, Păzind orânduirea dată, Care de Tine-a fost lăsată.


Urmează al meu sfat, mereu: Ascultă-nvățătura mea, Nu lepăda de-asemenea, Cuvintele ce le-ai primit Când mama te-a povățuit!


De-aceea, eu – necontenit – Am să păzesc porunca Ta. Cât voi trăi, nu voi uita Legile Tale, ci veghez La ele, căci mă-nviorez.


Pricepere dă-mi, negreșit, Ca a Ta Lege s-o păzesc, Din inimă, și s-o-mplinesc!


În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.


Al Tău Cuvânt Îl voi avea Pus bine, în inima mea, Să nu ajung ca să greșesc Și-n contră-Ți să păcătuiesc!


„Poruncile, să le păziți Și tot mereu, să le-mpliniți, Ca fiecare să trăiască, Iar Domnul să vă înmulțească Și să luați în stăpânire, Țara, pe care, moștenire, Domnu-a jurat, părinților, Că o va da ăstui popor.


Un ticălos sunt eu. Privește La mine și mă izbăvește, Căci a Ta Lege, niciodată – De mine – nu a fost uitată.


Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!


Mereu dar, seama, să luați Și sufletul să vi-l vegheați, În zilele ce le-ați primit, Pe astă lume, de trăit, Ca nu cumva, în urmă, voi S-ajungeți să uitați apoi, Lucruri pe care le-ați văzut, Însă din inimi le-ați pierdut. Să spuneți tot ce s-a-ntâmplat, Celor ce vă vor fi urmat.


Precum e oaia rătăcită Care de turmă-i despărțită, La fel mă aflu eu acum, Când pribegesc pe al meu drum. Caută-Ți robul, Domnul meu, Căci țin poruncile mereu, Și n-am uitat, pe a mea cale – Nicicând – porunca Legii Tale!


Atenți să fiți! Vegheați mereu, Și nu uitați de Dumnezeu, De legământul Său, pe care, El – cu întreaga adunare A fiilor lui Israel – L-a încheiat atunci. Astfel, Să nu vă faceți chip cioplit, Pentru că Domnul v-a oprit.


Ca nu cumva bând, în uitare Să lase legea, și-amețit, Să-l calce pe nenorocit Și peste dreptul tuturor Celor ce fac al său popor.


Te scoală dar, și te gătește! Ierusalime, te trezește, Căci ai băut, din mâna Lui, Cana mâniei Domnului! Până la fund, ai sorbit dar, Al amețelilor pahar!


Însă, de cei cari Mă iubesc Și Îmi păzesc, neîncetat, Poruncile pe cari le-am dat, Eu Mă îndur, de al lor ram, Până la al mielea neam.


Și am să-i dărui viață lungă. Cu ea, el fi-va săturat. Are să guste fericirea, Pentru că lui îi este dat Ca să primească mântuirea.”


Curse-mi întind cei răi, dar eu, La legea Ta, gândesc mereu.


Deci fiule, să iei aminte: De vei lua aste cuvinte, Dacă a mea învățătură Ai s-o întâmpini cu căldură Și-apoi la inimă-o vei pune,


Căci eu vă dau doar sfaturi bune Și-n inimi, vreau, voi a le pune. Cu-atenție mă ascultați, Povața nu mi-o lepădați!


Părul cel alb e o cunună Pe care poate să o pună Neprihănirea – ea o are, Ascunsă, pe a ei cărare.


Copile, dă-mi inima ta Și ochi-ți, când vor căuta, Găsească doar căile Mele Căci pline de plăcere-s ele!


Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama – Vei dobândi, pe negândite, În lume, zile fericite, Iar anii vieții ți-i lungești, În țara care o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.


Urmați calea lui Dumnezeu Ca, fericiți, să fiți mereu, Și multe zile să trăiți, În țara pe care-o primiți.”


Și nu le-ndepărta nicicând, De ai tăi ochi, din al tău gând;


Nu strigă, oare, la tot pasul Înțelepciunea? Oare glasul, Priceperea nu și-a-nălțat?


Înțelepciunea și-a zidit O casă-n care-a potrivit Cei șapte stâlpi. A junghiat


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite