Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 29:7 - Biblia în versuri 2014

7 Cerințele săracilor, Cel bun, mereu, le-a priceput, Însă cel rău nu le-a văzut.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Cel drept cunoaște cauza săracilor, dar cel rău nu înțelege o asemenea știință.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Omul care trăiește corect, ia în considerare drepturile celui sărac; dar cel rău nu vede niciun motiv să le susțină.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Cel drept cunoaște cauza celor săraci, dar cel vinovat nu pricepe cunoașterea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s-o priceapă.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Cel drept ia cunoștință de judecata săracilor; cel rău nici nu pricepe cunoștința.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 29:7
16 Referans Kwoze  

Sărmanilor și cercetată A omului străin pricină, Era mereu. Pentru-a sa vină,


Ferice e de-acela care Grija săracilor o are! Dacă necazul îl lovește, Domnul mereu îl izbăvește.


Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.


„Deci fraților, dacă, cumva, Are să cadă cineva, Într-o greșeală, vreau ca voi, Cu al blândeții duh apoi, Să știți ca să îl ridicați Și astfel, sprijin, să îi dați – Căci voi nu mai sunteți firești, Ci ați ajuns duhovnicești. Seama să ieie orișicine, La ce îl va privi pe sine, Ca să n-ajungă, la sfârșit – Cumva – să fie ispitit.


Se-ngrașă, fără încetare, Și pun grăsimi strălucitoare Pe ei. Mai au o trăsătură: În rău, întrec orice măsură. Nu țin la pricina pe care Orfanul, de la ei, o are, Ca astfel să le meargă bine. Nu fac – așa cum se cuvine – Dreptate celor ce-s lipsiți, Pentru că sunt nelegiuiți.”


A mieilor mei – de văzută A fost mâna mea, ridicată, Lovind pe cel orfan vreodată – Pentru că tare mă simțeam Fiindcă sprijinit eram De cei mai mari judecători –


Dacă cumva, nesocoteam Al slugii drept – căci am putut –


Dispreț în tine-au căpătat Tatăl și mama. Chinuiți Sunt cei străini și asupriți Orfanii tăi se dovedesc. Și văduvele-mpărtășesc Aceeași soartă, negreșit, Căci tot la fel au suferit.


Fă-mă să mă înveselesc, Căci să mă bucur – îmi doresc – De nesfârșita-Ți îndurare. Tu-mi știi ticăloșia-mi mare, Neliniștea care mereu Îmi macină sufletul meu,


Tu – cu Nabal – să nu te pui. Cu oamenii de felul lui, Nici tu, nici slujitorii tăi Să nu vă puneți, căci sunt răi. Nabal e plin de nebunie, Iar acest fapt bine se știe Chiar după numele ce-l poartă, Căci asta este a lui soartă. „Nabal” înseamnă și „Nebun”. Nu cred că trebuie să-ți spun, Căci acest lucru îl știi bine. Ascultă-mă – te rog – pe mine: Iată, de vină m-am făcut, Pentru că eu nu i-am văzut Pe oamenii ce i-ai trimis.


Căci pe sărac îl izbăvește, Iar cel nenorocit găsește, La el, sprijin și ajutor.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite