Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 29:5 - Biblia în versuri 2014

5 Acela cari și-a lingușit Aproapele, i-a pregătit O cursă, căci lauda lui E-un laț întins aproapelui.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Omul care-și lingușește semenul, întinde un laț picioarelor acestuia.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Cine vorbește semenului lui lăudându-l în mod ipocrit, îi pune o plasă sub picioare.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Omul care-l lingușește pe prietenul său îi întinde capcană sub picioare.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Cine lingușește pe aproapele său îi întinde un laț sub pașii lui.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Omul care lingușește pe aproapele său întinde o mreajă pașilor lui.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 29:5
18 Referans Kwoze  

„Preoți, să ascultați și voi! S-asculte Israel apoi! Pleacă-ți urechea, de îndat’, Și tu, casă de împărat! Amenințați sunteți voi – iată – Acum, de dreapta judecată, Căci voi, la Mițpa, ați făcut O cursă iar, cum am văzut, Un laț ați împletit și, sus, Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.


Minciuni doar, oamenii rostesc, Și buze au, amăgitoare. În inimă, ei găzduiesc Cuvintele lingușitoare.


Cărarea Ta sub ai mei pași, Căci nu-i nimic adevărat În gura a lor mei vrăjmași; În inimi, ei au adunat Doar răutăți, fără-ncetare; Pe-ale lor limbi aflate sânt Cuvintele lingușitoare – Gâtul le e ca un mormânt.


Prietenul, spre-a fi prădat, Acela fie blestemat Cu stingerea luminilor Cari ard în ochii fiilor.


Într-adevăr – cum ați aflat – Nicicând, n-am întrebuințat, Cuvintele lingușitoare, Nici vorbele amăgitoare, Nici lăcomia. Dumnezeu Ne este martor, tot mereu.


Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.


Un foc a azvârlit, de sus, Pe care-n oase mi l-a pus. Sub pași, un laț, mi-a-ntins apoi, Făcându-mă să dau ‘napoi. Cu pustiire m-a lovit Iar lâncezeala m-a sleit, În toate zilele. A-ntins


Limba care minciuni rostește, Doboară pe cel ce-l urăște; Iar gura cea lingușitoare, De moarte este vestitoare.


Cel care bârfe poartă-n viață, Lucruri ascunse dă pe față; De cel ce gura nu-și strunește, Întotdeauna te ferește!


Ea, tot vorbindu-i, l-a momit,


Să-ți fie. De străina rea, Cu vorbe ademenitoare, Te va feri și tot ea are Să te păzească de acea Care-i e soață altuia.


Zadarnic însă, lațul lor, Sub ochii zburătoarelor, E aruncat, căci ei întind


Singur, cel rău se măgulește, Căci astfel își desăvârșește Fărădelegea făptuită, Iar ura lui e potolită.


Cel care mustră dobândește – Față de cel ce lingușește – Bunăvoință, mult mai multă, Din partea celor ce-i ascultă.


În taină, slugile s-au dus, La David, iar apoi i-au spus Acestea, la ureche doar. David le zise: „Credeți dar, Că-i simplu de-a fi însurat Cu fiica unui împărat? Eu sunt sărac. Nu am palate Și sunt de mică-nsemnătate.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite