Proverbe 28:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Omul – cu cugetu-ncărcat De sângele ce l-a vărsat – Fuge spre groapă, s-o găsească. Lăsați-l! Nimeni, nu-l oprească!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁷ Un om chinuit de sângele vărsat va fi fugar până la groapă. Nimeni să nu-i ofere sprijin!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Un om chinuit de vinovăția crimei (lui), va fugi mereu până va muri. Nimeni să nu îl susțină!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Omul oprimat de sângele unei vieți fuge până la groapă: „Să nu-l oprească [nimeni]!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Omul împovărat cu sânge de om va fugi până la groapă: nimeni să nu‐l oprească.

Proverbe 28:17 Referans Kwoze

Geneza 9:6

De-al omului sânge, cumva, Va fi vărsat de cineva, Cel care-l varsă, vreau să știe, Căci și-al său sânge va să fie Vărsat la fel, la rândul lui, Că după chipul Domnului, Fusese omul modelat.

1 Regi 21:19

Spune-i, când ești în fața lui: „Ascultă glasul Domnului! „Nu ești un ucigaș vădit? Nu ești tu, hoțul dovedit?” Apoi, spune-i cuvântul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „Câinii au lins sângele tot, Ce-a curs din trupul lui Nabot, Când el cu pietre-a fost bătut. În locu-n care a căzut, Și sângele-ți se va prelinge, Iar câini-n urmă îl vor linge.”

Exodul 21:14

Însă dacă, cu viclenie Și răutate a lucrat Acela care a umblat – Pe altul, ca să îl omoare – Pentru acela nu-i scăpare. Chiar dacă acel om, cumva, L-al Meu altar afla-se-va, Să-l smulgeți de lângă altar Și să-l ucideți pe tâlhar.”

Fapte 28:4

Barbarii: „Cu adevărat, Acum, „Dreptatea” s-a vădit Și n-a lăsat nepedepsit, Pe ucigașu-acesta care, Cu bine, a scăpat, din mare.”

2 Regi 9:26

„În acest loc, ieri, am văzut Ce faptă rea s-a petrecut: Sângele cel nevinovat – Al lui Nabot – a fost vărsat, Precum și al fiilor lui. De-aceea, împăratului, Am să îi fac – și Eu – la fel!” Du-te și ia trupul acel Și du-l pe-al lui Nabot pământ, După al Domnului cuvânt.”

1 Regi 21:23

Domnul, atuncea când vorbise, Și despre Izabela zise: „Câinii se vor vădi acei Cari vor mânca din trupul ei, Chiar lângă-ntăritura care Cetatea Izreel o are.

Proverbe 6:17

Ochii trufași, limba ce spune Minciuni, mâna ce a vărsat Sângele cel nevinovat,

Ieremia 41:15

Dar Ismael – cari se vădea Feciorul lui Netania – Cu alți opt oameni, a fugit De Iohanan și-a reușit, La Amoniți, loc să găsească, În care să se-adăpostească.

Geneza 4:12

Pământul, când ai să-l muncești, Zadarnic ai să te-ostenești. Degeaba ai să ari tu, glia, Căci nu-ți va da ea, bogăția, Iar munca ta pieri-va-n vânt! Pribeag vei fi pe-acest pământ!”

Deuteronom 19:11

Dar dacă întâmpla-se-va Că o să fugă cineva Într-una din cetatea care Lăsată e, pentru scăpare, După ce lațuri i-a întins – Din vrăjmășie – și l-a prins Pe frate’ său și-n mod voit – El – moartea i-a pricinuit În acest fel aproapelui,

2 Samuel 13:34

De teamă, Absalom – pătruns – A alergat și s-a ascuns. Tânărul care, așezat, A fost de strajă, s-a uitat În depărtare și-a văzut O ceată care-a apărut Pe drumul dinapoia lui, De către poala muntelui.

2 Samuel 18:15

Cei zece tineri cari erau Lângă Ioab – căci trebuiau Să-i poarte armele – de-ndat’, Au mers și l-au împresurat, Pe Absalom. Ei l-au lovit, Cu săbiile, și-a pierit.

1 Regi 2:29

Cei care l-au văzut s-au dus La împăratul și i-au spus, Cum că, la cortul Domnului – La coarnele altarului – Este Ioab, adăpostit. Când Solomon a auzit Lucrul acesta, l-a chemat La sine pe Benaia-ndat’ Și-a zis: „Acuma, să pornești Și pe Ioab să îl lovești!”