3 Nisip și piatră, grele, sânt; Dar decât ele, pe pământ, Cu mult mai greu se dovedește Necazul ce-l pricinuiește Nebunul, prin a sa lucrare, Umplându-te de supărare.
Atunci când Nebucadențar I-a auzit, s-a umplut iar De-o grea mânie. S-a schimbat La față și s-a încruntat Când spre Șadrac el a privit Spre cel care-i Meșac numit Și-asemenea către cel care Drept Abed-Nego, nume are. Apoi, cuvântul a luat Și-a poruncit ca, imediat, Cuptorul să se pregătească: De șapte ori să se-ncălzească Mai mult, decât de obicei, Ca să îi ardă pe cei trei.
Cain a făcut, pe-al vieții drum; Căci el era de la cel rău, Și l-a ucis pe frate’ său. Dar pentru ce l-a osândit Și l-a ucis? S-a dovedit Că, rele fapte, el făcea, În timp ce frate’ său avea Doar faptele neprihănite, Care-i erau nesuferite.
Mânia lor deci, blestemată Să fie, căci e prea turbată! Furia lor, de-asemenea – E prea sălbatică, și ea. În Iacov fi-vor împărțiți, Și în Israel risipiți.
Dar măgărița L-a zărit Pe Înger, și s-a ghemuit, Îndată, pe cărare, jos. Balaam, atuncea, mânios – Când, la pământ, el a văzut-o – Luă un băț și a bătut-o.