Proverbe 26:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ Omul acel care urăște, Se va preface, dar gătește – În inimă – înșelăciune.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁴ Cel ce urăște se preface cu buzele lui și în inima lui pregătește înșelătoria.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ Omul rău vorbește prefăcut (în om bun); dar în mintea lui, el concepe înșelăciunea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ Cel care urăște se recunoaște de pe buzele sale și în interiorul său pune înșelăciune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ Cel ce urăște se preface cu buzele lui și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁴ Cel ce urăște se preface cu buzele și păstrează înșelăciunea înăuntrul său:

Proverbe 26:24 Referans Kwoze

Proverbe 12:20

Înșelăciunea locuiește În inimile celor care Cugetă răul; însă are Parte numai de bucurie, Cel ce la pace-o să îmbie.

Proverbe 10:18

Cel care ura și-a dosit, Ca mincinos a fost găsit; Iar cine bârfe răspândește, A fi nebun se dovedește.

Psalmi 41:6

Atunci când vine cineva Și vrea a mă vedea, cumva, Neadevăruri doar rostește Și-apoi temeiuri născocește Pentru a mă vorbi de rău, Cu cei ce sunt în jurul său.

Proverbe 14:8

De-nțelepciune ocrotit, Omul care e chibzuit Alege calea de urmat; Dar nebunia i-a-nșelat Pe cei ce sunt nechibzuiți;

Proverbe 12:17

Cel care adevăr doar spune, Mărturisire dreaptă pune; Dar martorul cel mincinos, Să-nșele, este bucuros.

Proverbe 12:5

Neprihănitul drept gândește; Însă cel rău, când sfătuiește, Ascunde doar înșelăciune.

Proverbe 11:1

Cumpăna-nșelătorului Urâtă-i este Domnului; Dar cântărirea drept făcută, Lui Dumnezeu îi e plăcută.

Proverbe 23:7

Mereu, de el, să te ferești, Pentru că nu știi ce gândește; Poate, atunci când îți vorbește, Te-ndeamnă: „Bea, mănâncă bine!”, Dar inima sa nu-i cu tine.

Ieremia 9:4

Să se păzească fiecare, De prietenul pe cari îl are, Ferindu-se de frate’ său, Căci orice frate este rău Și cată – fără îndoială – Pe al său frate de-l înșeală, Iar prietenul se dovedește Că pe alt prieten îl bârfește.

Geneza 34:13

Fiii lui Iacov au răspuns, Vorbind cu vicleșug ascuns Către Sihem și lui Hamor, Ca necinstirea sorei lor Să poată a fi răzbunată:

1 Samuel 18:17

Saul, pe David, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată, pe fiica mea cea mare – Cea cari Merab, drept nume, are – Am hotărât să ți-o dau ție De-acuma, spre a-ți fi soție. Un lucru vreau să împlinești: Cu vitejie să-mi slujești, Purtând războaiele pe care, Al nostru Dumnezeu le are.” În acest fel, Saul vorbea, Pentru că-n sinea lui gândea: „Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune. Las Filistenii a-l răpune.”

2 Samuel 13:26

El însă – totuși – nu s-a dus, Ci către împărat a spus: „Lasă-l – de n-o să veniți voi – Pe frate-meu, Amnon, cu noi.” David l-a întrebat: „Ei bine, De ce să vină-Amnon, la tine?”

2 Samuel 13:27

Dar Absalom a stăruit, Iar împăratul s-a-nvoit Și pe Amnon el l-a chemat Și-apoi, să plece, l-a lăsat.

2 Samuel 20:9

Către Amasa și a spus: „Ce faci? Sunt foarte bucuros, Să te-ntâlnesc! Ești sănătos?” Cu mâna dreaptă l-a luat De barbă și l-a sărutat,

Neemia 6:2

Atunci, Gheșem și Sambalat, Soli mi-au trimis și-au cuvântat: „Vino ca să ne întâlnim, Căci trebuie ca să vorbim. Vino în satele aflate, În valea Ono așezate.” Pentru că gând rău ei mi-au pus,

Psalmi 12:3

Dar Dumnezeu să nimicească Buzele care lingușesc, Și limbile să le zdrobească, Dacă trufie dovedesc.

Psalmi 28:3

Nu mă lua de pe pământ Ca oamenii cei răi vădiți Și ca acei nelegiuiți Cari despre pace doar vorbesc Atuncea când îl întâlnesc Pe-al lor aproape, făr’ s-arate Că-n inimi au doar răutate.