Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 25:25 - Biblia în versuri 2014

25 Proaspătă apă-i socotită Vestea cea bună – mult dorită, Din depărtări, când a venit – Pentru cel care-i obosit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

25 Ca apa rece pentru sufletul obosit, așa este vestea bună venită dintr-o țară îndepărtată.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Vestea bună venită dintr-o țară îndepărtată este ca apa rece pentru sufletul obosit.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Ca apa rece pentru sufletul obosit este vestea bună dintr-o țară îndepărtată.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit, așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 O știre bună dintr‐o țară depărtată este ca apele reci pentru un suflet însetat.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 25:25
21 Referans Kwoze  

Privirea, cu prietenie, Dă inimilor veselie; Veștile bune-au întărit Oasele care-au obosit.


Și cum să propovăduiască, Dacă nu-s puși ca să vestească? Din astă cauză, s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris: „Frumoase-s, la înfățișare, Picioarele acelor care, Vești despre pace-mpărtășesc, Sau Evanghelia o vestesc.”


Doamne, ești Dumnezeul meu, Pe care-L caut tot mereu! Iată că sufletu-mi oftează Căci după Tine însetează. Sărmanu-mi trup se ofilește Că după Tine doar tânjește, Într-un pământ sec și uscat, Cari nu-i de apă adăpat.


Când a sfârșit de cuvântat – „S-a isprăvit, s-a terminat!” – Adăugat-a Cel Prea Sfânt. „Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul sunt numit, Și tot Eu sunt chemat Sfârșit. Celui ce-i este sete, iată, Îi dau să bea, fără de plată, Din apa vieții, negreșit.


Iată, pe vârful muntelui, Se-arată pașii solului Acela cari pacea vestește. Acuma dar, îți prăznuiește Iudo, acele zile care Menite-ți sunt de sărbătoare Și împlinește de îndat’, Tot ceea ce tu ai jurat! Află că prin mijlocul tău, Acela care este rău Nu va mai trece. Negreșit, Acela fi-va nimicit…


Adevărat s-a dovedit, Precum și vrednic de primit, Acel cuvânt care a zis – Și care-i, în Scriptură, scris – Că-n „lume, a venit Hristos, Spre-al mântui pe păcătos”, Iar dintre păcătoșii care, Această lume-acum, îi are, Întâiul, eu sunt socotit;


Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!


Dar stânca, în ogoare-aflată, Va părăsi oare, vreodată, Zăpezile Libanului? Sau seacă apa râului, Cea proaspătă și curgătoare, Ce vine de la depărtare?


„Voi, cei cari întristați sunteți, Veniți la ape, ca să beți! Să vină chiar și-acela care Este sărac, iar bani nu are! Veniți! Bucate cumpărați! Lapte și vin să mai luați! Veniți să cumpărați, căci iată, Sunt fără bani și fără plată!


Frumoase sunt, pe munți, în zare, Picioarele acelui care Vești bune-aduce și grăbește Pentru că pacea o vestește. Frumoase sunt, în depărtare, Picioarele acelui care Aduce, peste-ntreaga fire, Vești bune, despre mântuire! Către Sion, el se grăbește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Al vostru Domn și Dumnezeu Împărățește, tot mereu!”


David găsi de cuviință, Ca să își spună o dorință. „Cine-mi va da, apă, să beau?” – A-ntrebat el. „Dar apă, vreau, Doar din acea fântână, care, La Betleem e, la intrare.”


Și Duhul și Mireasa-apoi, Îmi spun: „Doamne, vino la noi!” Cei ce aud, apoi și ei Să spună „Vino!”. Toți acei Care, pe drum, au însetat, La Mine pot să vină-ndat’. Cel care, apa vieți-o vrea, Să vină-acuma, ca să bea, Pentru că are a-i fi dată, Fără să i se ceară plată!


La stânca din Horeb, voi sta. Acolo, când ai să sosești, Vreau ca în stâncă să lovești, Căci apă va țâșni din ea Și astfel, va putea să bea Poporu-ntreg, pe săturate.” Vorbele fost-au ascultate De Moise, care a făcut Așa precum i s-a cerut, Având alăturea de el, Câțiva bătrâni din Israel.


Precum fântâna cea stricată, Izvor cu apă tulburată, Așa este asemănat Atuncea când s-a clătinat Neprihănitu-n crezul său, În fața omului cel rău.


Abia atunci, când a văzut Căruțele și-au povestit Feciorii săi – amănunțit – Tot ce-n Egipt s-a întâmplat, Abia atunci s-a-nviorat Duhul lui Iacov; și, firește,


A lui Israel adunare A ascultat astă-ntâmplare Și mulțumire-a arătat. Apoi a binecuvântat Pe Dumnezeu și nimenea, Gând de război, nu mai avea, Cu neamul Rubeniților, Sau cu cel al Gadiților.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite