Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 24:16 - Biblia în versuri 2014

16 Nu știi? Oare n-ai auzit? Neprihănitul se ridică De șapte ori, chiar dacă pică! Însă cei răi se prăbușesc: Nenorocirile-i zdrobesc!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 căci cel drept de șapte ori cade și se ridică iarăși, dar cei răi vor fi prăbușiți de nenorocire.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Pentru că cel corect cade de șapte ori și se ridică din nou; dar cei răi se prăbușesc în dezastru.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Căci cel drept cade de șapte ori și se ridică, dar cei vinovați se poticnesc în răutate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Căci de șapte ori cade cel drept și iarăși se scoală, dar cei răi se prăbușesc de rău.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 24:16
30 Referans Kwoze  

Nenorociri multe-au să vie Și-au să lovească, cu furie, În omul cel neprihănit, Dar Dumnezeu – necontenit – Veghează și îl izbăvește,


De se întâmplă ca să cadă, De tot nu va avea să pice, Căci Dumnezeu are să-l vadă Și-ndată are să-l ridice.


De șase ori ești izbăvit De la necaz și, negreșit, De șapte ori tu vei învinge Răul, și nu te va atinge.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.


Un sol rău, în nenorocire, Cădea-va; dar tămăduire, Solul cel bun și credincios O să aducă, ne-ndoios.


„Iată, a lui Israel fiică Picat-a și nu se ridică. Trântită la pământ e ea Și n-o ridică nimenea.”


De-aceea, Domnul o să vie Să te doboare pe vecie, Și astfel, smuls tu ai să fii De pe pământul celor vii.


Doar Dumnezeu este Acel, Cari poate a-l lovi pe el: Fie că-i vremea ca să moară, Fie că merge, bunăoară, Ca să pornească vreun război În care va muri apoi.


Fărădelegi ce le-a urzit, Toate asupră-i au să cadă. La fel, cel rău va fi pățit Când a făcut vreo silnicie: Peste-a lui țeastă – negreșit – În urmă ea are să vie.


Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.


Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.


Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.”


Saul a zis, omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis, De-ai mei vrăjmași – aici, aflați – Cari, împrejur, nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat, Îndată-n ea, și a murit.


Pe omul rău dar, bunăoară, Nenorocirea îl omoară, Dar toți vrăjmașii cei pe care Omul neprihănit îi are Neîncetat sunt urmăriți Și au să fie pedepsiți.


Vecinilor ce-i avem noi, Doamne, întoarce-le-napoi, De șapte ori, batjocura, Căci pentru Tine ea era!


De-aceea, fi-va nimicit Pe negândite și zdrobit Are să fie, fără leac, Căci răul doar, îi e pe plac.


Căci lor, de-odat’, o să le vie Moartea și cine, oare, știe Al amândurora sfârșit!


„Spune-le astfel, tuturor: „Domnul a zis: „Dar cine pică Și-n urmă nu se mai ridică?” Cine se-abate, iar apoi Nu se întoarce înapoi?”


Ca vânturile ce pornesc Din răsărit, îl risipesc Când vor veni dușmanii lui. În zilele necazului, Îi întorc spatele și-astfel, Nu Îmi va mai păsa de el!”


Pe Lot, din nou, l-au amețit Cu vin, încât nu a simțit Când cea mai mică s-a culcat Cu el, și nici când a plecat.


Dar dacă n-o să împliniți Ceea ce-ați spus, atunci să știți Că, vinovați, vă faceți voi, Față de Dumnezeu și-apoi, Păcatul ce l-ați săvârșit Vă va ajunge, negreșit.


Pe cei care păcătuiesc, Nenorociri îi urmăresc; Însă toți cei neprihăniți, Cu fericire-s răsplătiți.


Așa vorbește Dumnezeu: „Iată că vine peste fire – Acuma – o nenorocire! Nicicând n-a mai fost întâlnită Și este nemaipomenită!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite