Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 22:29 - Biblia în versuri 2014

29 Dacă un om s-a dovedit, În lucrul său, că-i iscusit, El poate chiar lângă-mpărat, În cinste, să stea așezat, Căci între oamenii de rând, Nu își găsește loc, nicicând.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

29 Vezi un om priceput în lucrarea lui? El va sluji înaintea regilor, nu înaintea oamenilor de rând.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Dacă vezi un om care are rezultate remarcabile în munca lui, să știi că el merită să trăiască în compania regilor, nu între oamenii obișnuiți.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Dacă vezi un om rapid la munca lui, acela va sta în fața regilor; nu va sta în fața celor neînsemnați.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați, nu lângă oamenii de rând.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

29 Ai văzut tu un bărbat harnic în lucrul său? El va sta înaintea împăraților, nu va sta înaintea celor de jos.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 22:29
19 Referans Kwoze  

Ieroboam era om care Se arăta viteaz și tare, Iar Solomon – când l-a văzut – Priveghetor l-a și făcut Peste acei care erau Pentru corvoadă și veneau Cu toți, din a lui Iosif casă.


„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”


Cei harnici au să stăpânească; Cei leneși bir au să plătească.


Cine e leneș sărăcește; Dar harnicul se-mbogățește.


„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”


Tot ce a ta mână găsește, Să facă; însă, voinicește, Cu forță și cu sârguință, Căci în a morții locuință Unde vei merge la culcare, Nu va mai fi nici o lucrare Și n-ai, mâna, pe ce mai pune. Acolo, nu-i înțelepciune; Nu se mai află vreo știință Și nici un fel de chibzuință.


Treizeci de ani a numărat Iosif, când s-a înfățișat ‘Naintea Faraonului – Mai marele Egiptului – Și a pornit de-a cercetat


În sârguință, dovediți Că, fără preget, a fi, știți. De râvnă, plini, să fiți, mereu, În duh, slujind lui Dumnezeu.


Ferice zic dar, necurmat, La oamenii pe care-i ai Și peste cari împărat stai! Ferice slujitorilor, Ferice-apoi zic tuturor Cari, lângă tine, pot a sta, S-asculte-nțelepciunea ta!


Mereu, să propovăduiești Cuvântul și să stăruiești Asupra lui, necontenit, Atât la timpul potrivit, Precum și în orice răstimp Ce nu pare a fi la timp. Mustră și ceartă, cu măsură, Îndeamnă, dă învățătură, Împarte, tuturor, povețe Și le-nsoțește cu blândețe.


Acum dar, unde-au să voiască, Să îi așezi, căci țara mea, Deschisă ți-e, iar eu aș vrea, Ca în ținutul cel mai bun, Să îi așez pe-ai tăi. Îți spun, Că locul cel mai potrivit E în Gosen. M-am mai gândit, Că, dacă, printre frații tăi, Sunt oameni pricepuți, tu să-i Așezi în fruntea turmelor, Care le am, dacă ei vor.”


De Saul, când a fost văzut, David – pe loc – a fost plăcut Și-o slujbă i s-a-ncredințat: Aceea de a fi purtat Armele împăratului.


La masă, când ești invitat De un om mare și bogat, Te rog să iei bine aminte, La ce-ți va pune înainte


A zis dar, slujitorilor: „Ce spuneți, oare, domnilor? Asemenea lui Iosif – om – Noi, credeți, că mai găsi-vom?! Nu vom găsi altul la fel, Cu Duhul Domnului, în el!”


Cuvintele ce-au fost rostite, De David, fost-au auzite De către Saul, cari – de-ndat’ – La el să vină, l-a chemat.


Trupul lui Asael, luat A fost apoi și îngropat Pe-al Betleemului pământ, În al tatălui său mormânt. Ioab – și cu ai săi – plecase Și spre Hebron se îndreptase. Întreaga noapte au umblat Și-abia doar când s-au revărsat Ai zile zori, au izbutit, Ca la Hebron, să fi sosit.


Olari, oameni-acei erau Și în livezi și lunci ședeau. Ei locuiau lângă-mpărat, Căci pentru el doar, au lucrat.


Tineri-acei au trebuit, Frumoși să fie – negreșit – Fără cusur și învățați, Cu-nțelepciune înzestrați În orice ramură pe care Știința-acelei vremi o are; De-asemenea, s-a mai cerut, Pricepere să fi avut Și-o minte ageră, cu care Să se vădească-a fi în stare De a sluji la-mpărăție Și lângă împărat să fie. De la ăști tineri, se cerea Ca să învețe scrierea, Precum și limba cea pe care Neamul Haldeilor o are.


El le-a vorbit tuturor, dar În rândul lor nu s-a găsit Nimeni a fi asemuit Cu-Azaria ori Daniel, Hanania sau Mișael.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite