Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 21:20 - Biblia în versuri 2014

20 Comori de preț în casă are Cel înțelept; dar omul care Lipsit de minte s-a vădit, Averile și-a risipit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

20 Comori de preț și ulei sunt în casa celui înțelept, dar cel nesăbuit le risipește.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 În casa omului înțelept există comori valoroase și ulei; dar cel prost risipește tot ce are.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Comoară plăcută și untdelemn sunt în locuința celui înțelept, dar omul nesimțit le înghite.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Comori de preț și untdelemn sunt în locuința celui înțelept, dar omul fără minte le risipește.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Visteriile de preț și untdelemnul sunt în locuința înțeleptului, dar omul nebun le înghite.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 21:20
20 Referans Kwoze  

Omul acela, negreșit, Belșug are și bogăție, În casa lui, căci pe vecie, Neprihănirea-i dăinuiește.


Dacă prin mila Domnului E cineva îmbogățit Și-apoi îi e îngăduit Ca să mănânce și să bea Și astfel partea să și-o ia, Să afle că averea lui Este un dar al Domnului.


La fel ca și o moștenire Înțelepciunea prețuiește, Pentru cel care viețuiește Sub cerul de peste pământ.


Neprihănitul belșug are; Dar omul care este rău, Se tulbură-n venitul său.


Când Domnul binecuvântează, Dă bogății și-ndestulează, Iar binecuvântarea dată N-o va lăsa a fi urmată De întristări sau de necaz Ce-nlăcrimează-al tău obraz.


Încă o pildă, le-a mai spus, Discipolilor Săi, Iisus: „Un om, cu avuție mare, Avuse un ispravnic, care, Era mereu pârât la el, Că-i risipește-n chip și fel,


După ce, tot, și-a cheltuit, Peste-acea țară, a venit O foamete. Îi era greu, Era în lipsă, tot mereu, Și n-avea nici de-ale mâncării.


Tu, niciodată, nu mă lași Și-n față la ai mei vrăjmași Masa-mi întind la-al Tău îndemn. Capul mi-l ungi cu untdelemn, Și umpli-al meu pahar astfel Încât mereu dă peste el.


Din inimă, omul bun poate, Doar lucruri bune, de a scoate; Însă, cel care este rău, Din inimă – la rândul său – Doar răutăți, are de scos; Căci, din al inimii prinos, Ies vorbele ce le rostește Omul, atuncea când vorbește.”


Uleiul. Înțeleptelor, Ele le-au spus: „Noi căutăm, Puțin ulei, să căpătăm. De-aceea, dați-ne și nouă Din untdelemn!” „De vă dăm vouă”,


Doar zece oameni s-au găsit, Care văzând acest măcel, Îi ziseră lui Ismael: „Nu ne ucide, căci putem Să-ți dăm merinde. Le avem Ascunse-n câmp. Sunt puse bine. Le vom aduce dar, la tine, Dacă ne cruți, căci cu plăcere, Îți dăm grâu, orz, ulei și miere!” Seamă luat-a le ce-au zis Și-atunci, el nu i-a mai ucis.


Pentru petrecere-i făcut Ospățul. Vinul, am văzut Că, viața o înveselește Și că argintul dăruiește Toate acestea împreună, Celui care argint adună.


Ce-a câștigat, va da-napoi; Din ceea ce a dobândit, N-are folos, căci nevoit Va fi ca tot ce a luat, Să dea-ndărăt, ne-ntârziat. Câștigul nu l-a fericit,


Ființa lui, foarte avidă De bogății, va da-napoi Tot ce-a-nghițit. Aflați dar voi Că Dumnezeu, pe-aceste toate, Din pântece, i le va scoate.


Să pot da dreaptă moștenire La toți acei ce mă iubesc Și-averile să le sporesc.


Averea-i cea care-a-mpletit, Deștepților, mândră cunună; Dar nebunie doar adună Cel care e nesocotit.


Smeritul care-a arătat Frică de Domnul, a luat Răsplată, multă bogăție, Slavă și viață-n bucurie.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite