Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 21:16 - Biblia în versuri 2014

16 Acel care va părăsi Înțelepciunea, va găsi Un loc de-odihnă și-alinare, Chiar în a morții adunare.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 Omul care se îndepărtează de calea înțelepciunii se va odihni în adunarea umbrelor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Omul care se îndepărtează de drumul înțelepciunii, se va odihni în adunarea celor morți.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Omul care rătăcește de la calea prudenței se va odihni în adunarea umbrelor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Omul care se abate de la calea înțelepciunii se va odihni în adunarea celor morți.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Omul care se rătăcește din calea priceperii se va odihni în obștea umbrelor.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 21:16
20 Referans Kwoze  

Omul neprihănit trăiește Doar prin credința ce-o vădește; Dar dacă-n urmă, înapoi, Are să dea omul apoi, Sufletul Meu – în acest fel – Nu va găsi plăcere-n el”.


Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!


Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.


Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.


Ei, dintre noi, s-au ridicat, Însă, precum s-au arătat, Nu sunt de-ai noștri. De erau, Cu noi și-acuma se aflau. Dar iată că ne-au părăsit. Din rândul nostru au ieșit Ca să se vadă mai apoi, Cum că nu toți sunt dintre noi.


„Voi, morți, cu toții, v-ați aflat, Prinși de greșeli și-al vost’ păcat,


Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”


De cu-nțelepții te-nsoțesti, Și tu ai să te-nțelepțești; Dar cel care se însoțește Doar cu nebunii, rău trăiește.


Și astfel omul e pătruns De a ei spusă, dar nu știe Că morții dat, are să fie, Iar oaspeții ce-o însoțesc, În valea morții locuiesc.


La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului


Neprihănirea va aduce Viață; dar cel care se duce Spre rău și rău-l urmărește, Acela moartea își găsește.


Dar dacă cel neprihănit Se va abate, la sfârșit, De la a lui neprihănire Și-apoi, mânat de o rea fire, Va face urâciuni, știute Că de cel rău doar sunt făcute, Ar putea el să reușească, În acest fel, să mai trăiască? Nu! Iar neprihănirea-i toată, Avută-ntâi, va fi uitată, Pentru că omul s-a dedat La făr’delegi și la păcat. De-aceea-n rele – bunăoară – Omul acela o să moară.


Să moară, el va fi lăsat, Pentru că s-a văzut că are Lipsă de orice înfrânare, Și-mpiedicat are să fie În nesfârșita-i nebunie.


Acel care o să păzească Porunca, sufletu-și păzește; Dar cel care se rătăcește – Când drumul nu și l-a vegheat – De-al morții sol, va fi luat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite