Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 19:21 - Biblia în versuri 2014

21 În gând, mult, omul plănuiește, Însă-mplinire dobândește Doar ceea ce Domnu-a găsit, Precum că este potrivit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

21 Multe sunt planurile în inima omului, dar hotărârea Domnului este cea care rămâne în picioare.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Planurile din inima omului sunt multe; dar decizia lui Iahve este aceea care va fi pusă în aplicare.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Multe sunt gândurile din inima omului, dar planul Domnului, acela se împlinește.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlinește.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Multe sunt gândurile în inima omului, dar hotărârea Domnului, aceea va sta.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 19:21
32 Referans Kwoze  

Inima omului gândește La calea pe care pășește; Dar Dumnezeu e Acel care Îndreaptă pașii, pe cărare.


Domnul oștirii a venit Și a jurat: „Fi-va-mplinit Tot ceea ce am arătat. Nimica nu va fi lăsat Neîmplinit, din tot ce-am spus.


Planul, din inimă plecat, Ține de om; răspunsul dat De gură, când omul vorbește, Doar de la Dumnezeu sosește.


Am spus, spre știrea tuturor, Tot ce va fi în viitor. Tot ceea ce va fi făcut, Eu am vestit, de la-nceput, Până când nu s-a împlinit, Pentru că astfel am vorbit: „Ceea ce hotărât-am Eu Va sta-n picioare, tot mereu, Căci voia Mea e neclintită Și trebuie a fi-mplinită.


Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.


Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,


Când hotărârea Sa-i luată, Cine-mpotrivă-I o să poată Să-I steie? Nimeni! El va face Numai așa precum Îi place!


E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.


Atunci doar, înțeles-am eu, Că e făcut de Dumnezeu Omul, spre-a fi neprihănit, Numai că fost-a dovedit Că el nu-i dornic să asculte, Umblând cu șiretenii multe.


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


Ei, lucruri rele, au urzit În contra ta, necontenit, Și numai sfaturi rele-au dat, Căci împotrivă doar, ți-au stat. Zadarnic au să se trudească, Pentru că n-au să izbutească Precum au plănuit, a sta În față-ți, spre a te-nfrunta.


Iar ea – așa cum avem știre – „O piatră e, de poticnire, Și este-o stâncă de cădere.” Ea-i pusă-acolo, la vedere, Iar cei care se dovedesc Necredincioși, se poticnesc, De piatră, căci nu au crezut Cuvântul, și – cum am văzut – Ei, la aceasta-s rânduiți.


Eu știu că voi ați încercat Să-mi faceți rău, dar a schimbat, Răul acela, Domnu-n bine, Atunci când m-a trimis pe mine, În țara Egiptenilor, Scăpând de moarte, un popor, Care în mare număr este.


Pentru cel care-i om de bine, Bunăvoința Domnu-Și ține; Dar Dumnezeu îl osândește Pe cel cari rău se dovedește.


Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.


Estera, însă, a venit În mare grabă la-mpărat, Iar el, în scris, porunci a dat Ca răul pe care Haman, Iudeilor, l-avuse-n plan Să-l făptuiască, înapoi, Peste al său cap – iar apoi, Peste ai săi feciori – să cadă. Toți au putut, astfel, să vadă Cum pe Haman l-au spânzurat Și cum feciorii i-au urmat.


„Veniți ca să îi nimicim! Nicicând să nu mai auzim, În lume, despre neamu-acel, Cari este al lui Israel!


Așa precum am observat, Farmecul omului e dat De bunătatea ce o are. Omul sărac, un preț mai mare, Va dobândi – neîndoios – Decât cel care-i mincinos.


Iată acum, un semn prin care O să cunoască fiecare Că-n locu-acesta o să fiți Voi toți, în urmă, pedepsiți, Ca să-nțelegeți cum că Eu Îmi împlinesc cuvântul Meu Și că această împlinire Vă este spre nenorocire.


Când a sfârșit sfătuitorul, Și Absalom – și tot poporul – Au zis: „Mai bine a vorbit Hușai – cel care e Archit – Decât vorbise-Ahitofel. Mai bun e sfatul dat de el.” Ei, niciodată, n-au știut Că Domnu-i Cel ce i-a făcut Să hotărască-n așa fel, Iar sfatul lui Ahitofel Să poată fi nesocotit. Domnul, cu cale, a găsit Ca pe-Absalom – și-a lui oștire – Să-i ducă spre nenorocire.


Iată că nu o să primiți Ceea ce vă închipuiți. Când ziceți: „Vrem să fim și noi, Ca toate neamurile-apoi, Ca și familiile-aflate În țările învecinate Și lemnului să îi slujim Și pietrei, credincioși să-i fim!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite