Proverbe 17:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Cel care un nebun va naște, Va fi lovit de întristare Și de adâncă supărare, Căci tatăl unui fiu nebun, Nu se mai bucură – vă spun!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²¹ Cine naște un nesăbuit va avea întristare, iar tatăl celui nebun nu va avea bucurie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Cine naște un prost, va avea supărări; iar tatăl unui nebun nu va avea bucurie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Cel care dă naștere unui nesimțit este spre chinul lui; nu se bucură tatăl unui nebun.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Cine dă naștere unui nebun va avea întristare și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²¹ Cel ce naște un nebun e spre durerea lui și tatăl unui nebun n‐are nicio bucurie.

Proverbe 17:21 Referans Kwoze

Proverbe 10:1

Cu-nțelepciunea într-un ton, Proverbele lui Solomon Călăuzesc pe drumul drept. Un fiu care e înțelept, E bucuria tatălui; Însă mâhnirea mamei lui, Este nebunul, din păcate.

Proverbe 19:13

Cel care e nebun, din fire, Mereu e o nenorocire Pentru acel ce fiu îl are; Iar soața cea gâlcevitoare, E ca o streașină stricată Din care apa adunată Va picura, neîncetat.

Proverbe 17:25

Un fiu nebun îl necăjește Pe tatăl său și amărește Pe-aceea care l-a născut Și-a cărei brațe l-au crescut.

Proverbe 15:20

Fiu-nțelept are să fie, Pentru-al său tată, o mândrie; Nesocotitul dovedește Că mama își disprețuiește.

Geneza 26:34

Patru decenii a-mplinit Esau, când s-a căsătorit. Două neveste și-a luat – Prima, Iudita s-a chemat; Hetitul Beri i-a fost tată. Basmat era a doua fată, Și pe Elon tată-l avea – Tot din Hetiți, ea se trăgea.

3 Ioan 1:4

Mai mare bucurie, eu, Decât s-aud de-ai mei copii Că umblă-n adevăr, să știi Că, niciodată, n-am avut.

2 Corinteni 2:3

De-aceea-n acest fel v-am scris, Pentru că-n gândul meu, mi-am zis, Precum că, la venirea mea, Nu vreau, ca parte, a avea, Cumva, apoi, de întristare, Tocmai de la aceia care Ar trebui ca, bucurie, Să poată a-mi aduce, mie. Însă, referitor la voi, Încredințat sunt eu apoi, Precum că bucuria mea, Și-a voastră e, de-asemenea.

2 Samuel 18:33

Când împăratu-a auzit, De-un tremur fost-a zguduit. Tăcut, apoi s-a-ndepărtat Și în odaie a urcat. Odaia-n care el s-a dus Era de-asupra porții, sus. Tristețe multă l-a umplut Și-apoi să plângă a-nceput. Urcând pe scări, zicea mereu: „Oh, Absalom! Oh, fiul meu! Mai bine eu aș fi murit, Numai ca tu să fi trăit! Oh, Absalom! Oh, fiul meu! De ce, oare, n-am murit eu?”

1 Samuel 8:3

Fiii lui Samuel făceau Doar lucruri rele. Nu călcau Pe urmele tatălui lor. Lacomi fiind, de la popor, Necontenit, mită luau, Și-apoi dreptatea o călcau.