Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 16:32 - Biblia în versuri 2014

32 Cel care-ncet e la mânie, Mai prețuit are să fie Decât viteazul cântărește; Omul care se stăpânește Este cu mult mai prețuit Decât e cel ce-a cucerit Cetăți, prin a lui vitejie.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

32 Mai valoros este cel încet la mânie decât cel viteaz și cel care-și stăpânește duhul, decât cel ce cucerește o cetate.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Omul care nu se mânie imediat, este mai valoros decât cel care deține forța; și acela care își poate controla reacțiile, valorează mai mult decât cel care cucerește un oraș.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Este mai bun cel încet la mânie decât cel viteaz și cel care-și stăpânește duhul, decât cel care capturează o cetate.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Cel încet la mânie prețuiește mai mult decât un viteaz și cine este stăpân pe sine prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

32 Cel încet la mânie este mai bun decât cel viteaz și cel ce își stăpânește duhul decât cel ce ia o cetate.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 16:32
16 Referans Kwoze  

Lucrul acesta îl știți bine, Dragii mei frați, dar, vreau a ține Minte, un lucru: fiecare Să fie iute-n ascultare; Încet în vorbe să mai fie, Și-apoi, zăbavnic la mânie;


Omul cari iute izbucnește, În juru-i, certuri doar stârnește; Cel care-ncet e la mânie, Să potolească cearta, știe.


Cel care nu-i stăpân pe sine Și-n frâu nu poate a se ține, E ca cetățile surpate, Cu zidurile dărâmate.


Cel cari încet e la mânie, E priceput; însă prostie Nemărginită, dovedește Acel ce iute izbucnește.


Să nu fii biruit de rău – Nu te lăsa – ci minte ține: Să biruiești răul, prin bine.”


Înțelepciunea dă răbdare Și-o cinste e pentru cel care Știe-a uita greșeli, mereu.


E milostiv și-ndurător Și îndelung e răbdător. În bunătate, e bogat


„Pilda lui Dumnezeu, dragi frați, Necontenit, să o urmați, Așa precum voi bine știți, Că fac copiii, prea iubiți.


Iată răsplata ce-o primește Cel care-n urmă biruiește: Acela va ședea, mereu, Cu Mine, pe scaunul Meu, Pe cari îl am, pentru domnie, Așa cum Mi-a fost dat și Mie, Când biruință-am câștigat; Cu al Meu Tată, Eu am stat, Pe al Său jilț împărătesc, Pe scaunul Lui cel ceresc.


Mai bine e să te smerești Cu cei blânzi, decât să-mpărțești Prada cu oamenii cei mari, Plini de mândria că sunt tari.


Dar apele cele pe care, Damascul cel întins le are, Nu sunt, oare, cu mult mai bune Decât Iordanul? Pot a spune, Că râuri mult mai bune-mi par, A fi Abana și Parpar. În ele, de m-aș fi scăldat, N-aș fi putut să fiu curat?” Sfârșit-a vorba, iar apoi, Furios, se-ntoarse înapoi.


Părul cel alb e o cunună Pe care poate să o pună Neprihănirea – ea o are, Ascunsă, pe a ei cărare.


Sorții se-aruncă – cum se știe – În poala hainei, dar mereu, Alegerea-i la Dumnezeu.


Este, de fiecare dată, Mai bun sfârșitul lucrului, Decât e începutul lui. Mai bine cel la suflet bun, Decât un îngâmfat nebun.


Se poate-aduce, prin răbdare, Un voievod, la-nduplecare; Iar limba dulce va zdrobi Chiar oasele, când va vorbi.


Degrabă nu te mânia Căci locuiește furia Doar în sânul nebunilor.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite