Proverbe 16:31 - Biblia în versuri 2014

³¹ Părul cel alb e o cunună Pe care poate să o pună Neprihănirea – ea o are, Ascunsă, pe a ei cărare.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³¹ Perii albi sunt o coroană frumoasă; ea se găsește pe calea dreptății.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³¹ Firele albe de păr sunt o coroană a gloriei; și ele apar la cei care și-au trăit viața în mod corect.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³¹ Căruntețea este o cunună de glorie, ea se găsește pe calea dreptății.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³¹ Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găsește pe calea neprihănirii.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³¹ Perii cărunți sunt o cunună de slavă dacă se vor găsi pe calea dreptății.

Proverbe 16:31 Referans Kwoze

Proverbe 20:29

Tăria-i a tinerilor Slavă, iar a bătrânilor Podoabă de înțelepciune Sunt perii albi, ce-o să-i adune.

Levitic 19:32

În fața perilor albiți, Să te ridici. Să îi cinstiți Pe cei ce sunt bătrâni, mereu. Teamă să ai de Dumnezeu, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.

Filimon 1:9

Ci, mai degrabă, mi-e pe plac, O rugăminte, să îți fac, În numele dragostei. Eu, Bătrânul Pavel, dragul meu – Care, acum, este aflat, Pentru Hristos, întemnițat –

Luca 1:6

Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.

Qohelet 4:13

Mai bine un copil sărac – Gândit-am după al meu plac – Copil sărac însă deștept Și-n tot ce face, înțelept, Decât un mare împărat, Bătrân, care s-a arătat Prin fapte dar și prin cuvinte, Precum că e lipsit de minte Și nu voiește ca să știe Că trebuie-ndrumat să fie.

Proverbe 17:6

Fiii copiilor, știut Este că a bătrânilor Cunună sunt. Copiilor, Slavă, le sunt ai lor părinți.

Proverbe 16:30

Dacă-și închide cineva Ochii și va gândi, cumva, La lucruri rele și stricate, Omul acela – din păcate – Fărădelegi a săvârșit, Căci răul l-a și făptuit.

Proverbe 16:32

Cel care-ncet e la mânie, Mai prețuit are să fie Decât viteazul cântărește; Omul care se stăpânește Este cu mult mai prețuit Decât e cel ce-a cucerit Cetăți, prin a lui vitejie.

Iov 41:32

În urmă-i, a sa coadă lasă Largă cărare luminoasă, Și-adâncul, plete de bătrân,

Qohelet 12:5

Te temi de înălțimi. De drum, Într-una ești înspăimântat. Te-ntoarce, pân’ n-a apucat Migdalul alb să-ți înflorească În păr și pân’ să se târască, Lăcusta poate; până când Nu îți trec poftele umblând, Pentru că drumul omului Îl poartă către casa lui Cea veșnică, iar bocitori Așteaptă-n uliți, chemători;