Proverbe 16:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ ‘Naintea morții, e mândria; Iar a căderii e trufia.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁸ Mândria merge înaintea distrugerii și un duh arogant merge înaintea căderii.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Mândria merge înaintea distrugerii; și aroganța apare înaintea căderii.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Înainte de zdrobire este îngâmfarea și înaintea prăbușirii este semeția duhului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Mândria merge înaintea pieirii și trufia merge înaintea căderii.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Mândria merge înaintea pieirii și duhul semeț înaintea căderii.

Proverbe 16:18 Referans Kwoze

Proverbe 11:2

Mândria când se-nfățișează, Precis rușinea îi urmează; De-nțelepciune-i însoțit Acela care s-a smerit.

Proverbe 18:12

Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.

Proverbe 29:23

Mândria este, bunăoară, Aceea care îl coboară Pe om; însă cine-i smerit, Cu cinste este răsplătit.

1 Timotei 3:6

Nici să nu fie cineva Cari, de curând, e-ntors, cumva, La Dumnezeu și, îngâmfat, Să se trezească, de îndat’, Și-apoi, să pice-asupra lui Pedepsele diavolului.

Romani 11:20

Faptul acest e-adevărat: Primele ramuri s-au tăiat, Căci necredință au vădit, Iar tu acuma, negreșit, Stai, prin credință, în picioare. De ce să te mândrești tu, oare? Nu te-ngâmfa, ci, tot mereu, Teamă să ai! Căci Dumnezeu,

Proverbe 17:19

Celui cari certurile-i plac, Păcatele îi sunt pe plac; Acela care își zidește Poarta prea-naltă, se grăbește Ca să își caute pieirea.

Estera 6:6

Și împăratul l-a-ntrebat: „Ce trebuie a face oare, Pentru un om, pentru cel care, Împărătește, eu voiesc, Acuma, ca să îl cinstesc?” Haman și-a zis, atunci, în sine: „Desigur, s-a gândit la mine! Pe cine altul să voiască Măria-sa, să îl cinstească?”

Estera 7:10

Din ordinu-mpăratului, Haman în grabă-a fost luat Și dus apoi și spânzurat Chiar pe a lui spânzurătoare. După această întâmplare, Ahașveroș s-a domolit, Căci furia și-a potolit.

Daniel 5:22

Deși îi ești fiu, Belșațar, Nu faci ca Nebucadențar, Căci inima nu ți-ai smerit, Cu toate că ai auzit Ce s-a-ntâmplat cu tatăl tău Și cât a dus-o el, de rău.

Isaia 37:38

Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.

Estera 3:5

Haman văzut-a foarte bine Cum că nu vrea să se închine În fața sa, acel Iudeu Cu numele de Mardoheu. Pe dată, el s-a mâniat

Daniel 5:24

Tocmai de-aceea, a trimis El, astă mână care-a scris Cuvintele ce te-au speriat.

Matei 26:74

Petru-ngrozit, iar s-a jurat Și-n urmă, s-a și blestemat, Zicând: „Eu nu știu cine este, Omul Acesta!” Când, de veste, Însă, a prins că a cântat Cocoșul, brusc s-a deșteptat,

1 Samuel 17:42

Apoi, când s-a apropiat Și când, mai bine, s-a uitat La David, omul a-nceput Să râdă, căci el a văzut Doar un copil – de bună seamă – De care n-avea nici o teamă. Copilul care îi ședea, În față, păr bălai, avea. La trup, fusese mlădios, Iar chipul îi era frumos.

Proverbe 8:13

Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu

Ieremia 49:16

Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”

Езекиел 29:9

În felu-acesta, mai târziu, Se va preface-ntr-un pustiu Tot al Egiptului pământ Și ști-veți că Eu, Domnul, sânt. Acestea se vor fi-mplinit, Pentru că el a glăsuit, Zicând că: „Nilul e al meu, Căci făcătorul lui, sunt eu!”

Judecători 11:28

Însă cel ce era-mpărat, Peste Amon, n-a ascultat Cuvintele care le-a zis Iefta, când vestea i-a trimis.

Ieremia 50:32

Acela care ne-ncetat Se dovedise îngâmfat, Iată-l dar că se poticnește Și cade și nu se găsește Nimeni să-l salte iar, la loc. Cetăților lui, le pun foc, Iar flăcările mistuiesc Tot ce-mprejurul lui găsesc.”

Езекиел 28:17

Inima ți s-a îngâmfat Și-nțelepciunea ți-ai stricat Din pricină că tu erai Frumos și strălucire-aveai. De-aceea, fi-vei azvârlit Jos – la pământ – și dăruit Priveliște-mpăraților Popoarelor neamurilor.

Daniel 11:12

Atuncea, împăratul are A fi cuprins de îngâmfare Și-o să doboare zece mii, Dar nu va birui. Să știi

Luca 14:9

Când omul care te-a poftit, Are să-ți spună: „Ai greșit Prietene! Dă locul tău, Acestui om! Îmi pare rău!” Atunci, vedea-vei, cu rușine, Că locul ultim, vei obține.