Proverbe 14:32 - Biblia în versuri 2014

³² De răutate e surpat Cel rău; dar cel neîntinat, La moarte chiar, nădăjduiește.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³² Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept găsește adăpost chiar și în propria moarte.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³² Omul rău este doborât de răutatea lui; dar cel corect, chiar și când moare, beneficiază de speranță.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³² Cel vinovat cade în răutatea lui, dar cel drept găsește refugiu [până și] în moartea lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³² Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar și la moarte trage nădejde.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³² Cel rău este prăbușit în răutatea sa, dar dreptul va avea încredere la moartea sa.

Proverbe 14:32 Referans Kwoze

2 Timotei 4:18

De El, voi fi eu, izbăvit, Din orice rău, și mântuit. Împărăția Sa cerească, Apoi, are să mă primească. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.

2 Corinteni 5:8

Deci, plini de-ncredere, trăim, Și-am vrea, mai mult, să părăsim Trupul acesta, ca apoi, La Domnu-acasă, să fim noi.

Psalmi 23:4

Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.

Revelația 14:13

Din cer, apoi, alt glas a spus: „Scrie, așa cum îți voi zice: De morți, acum, va fi ferice – De morții care, negreșit, Numai în Domnul, au pierit!” „Aceștia odihni-se-vor De toată osteneala lor, Pentru că ceea ce lucrează – Ale lor fapte – îi urmează” – Ne spune Duhul, lămurit.

Geneza 49:18

În sprijinul lui Dumnezeu, Are nădejde duhul meu.

2 Corinteni 1:9

Ba mai mult, încă, am crezut Că este timpul să murim. Pentru că trebuia să știm, Încredere, s-avem apoi, În Dumnezeu, și nu în noi, Căci El are, în mână, sorții Și poate să-nvieze morții.

Proverbe 24:16

Nu știi? Oare n-ai auzit? Neprihănitul se ridică De șapte ori, chiar dacă pică! Însă cei răi se prăbușesc: Nenorocirile-i zdrobesc!

Psalmi 37:37

Acum privește-l așadar, Pe cel care s-a arătat A fi un om neprihănit, În care nu e viclenie: Moștenitori a dobândit Și pace are, pe vecie.

Iov 13:15

Știu bine că voi fi ucis, Dar nu-i nimic: ce am de zis, Voi spune! Nu mă voi lăsa! Am să-mi susțin, în Fața Sa,

1 Tesaloniceni 5:3

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.

Filipeni 1:23

Din două părți, sunt strâns mereu: Vreau să mă mut, ca astfel, eu, Cu-al meu Hristos, să pot să fiu, Căci e cu mult mai bine, știu;

Filipeni 1:21

Căci a trăi – neîndoios – E, pentru mine, doar Hristos, Și-apoi, murind, eu socotesc Doar un câștig că dobândesc.

Romani 9:22

Și ce putem să spunem noi Atunci când Dumnezeu, apoi – Spre-a-Și arăta a Sa mânie Și-a Lui putere să se știe – A suferit, plin de răbdare – O vreme – niște vase care Ale mâniei sunt, din fire, Făcute doar, pentru pieire,

Ioan 8:24

Tocmai de-aceea, v-am mai spus, Că în păcate-o să muriți. Dacă, a crede, nu voiți, Că „Eu sunt”, în al vost’ păcat, Muri-veți!” Ei L-au întrebat:

Ioan 8:21

„Eu am să plec curând”, le-a spus, Celor prezenți, Domnul Iisus – „Atuncea, Mă veți căuta, Dar în al vost’ păcat, veți sta; Și-apoi, în el, o să muriți, Căci nu puteți ca să veniți, Unde merg Eu.” Cum a sfârșit,

Luca 2:29

Zicând: „După cuvântul Tău, Sloboade, Doamne, robul Tău,

Proverbe 6:15

De-aceea, fi-va nimicit Pe negândite și zdrobit Are să fie, fără leac, Căci răul doar, îi e pe plac.

Psalmi 58:9

Până când nu s-a întețit Și până încă n-au simțit Oasele voastre, focul care Spinul uscat sau verde-l are, Îi va lua vârtejul. Iată,

Psalmi 17:15

Încredințat sunt că, mereu – În nevinovăția mea – Să Îți văd fața, voi putea. De-ndată ce-o să mă trezesc, Eu, chipul Tău, am să-l zăresc Și-n fiecare zi, astfel, Voi fi sătul, privind la El.

Psalmi 16:11

Ai să-mi dezvălui – negreșit – Mereu, care-i a vieții cale. Știu că-naintea feței Tale Se află bucurii nespuse, Iar desfătările ce-s puse La dreapta Ta, pe veșnicie Făcute-au fost ele să ție.

Iov 18:18

Este împins, de la lumină, În beznă. Pentru a sa vină, Din lume, este izgonit

Psalmi 73:24

Apoi, știu că voi fi-nălțat Și-n slavă ai să mă primești.

Proverbe 14:33

Înțelepciunea locuiește În inima ce-i pricepută; Dar se va face cunoscută Și printre cei nesocotiți.

Proverbe 5:22

Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.

Proverbe 11:5

De nevinovăția lui, Cărările-i sunt netezite; Dar răutățile urzite De omul rău – toți au să vadă – Că îl vor face ca să cadă.