Proverbe 14:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Acel ce-i iute la mânie, Precis va face o prostie; Iar cel de răutate plin Se urâțește, pe deplin.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁷ Cel iute la mânie face prostii, și omul cu intenții rele este urât de alții.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Omul care se mânie imediat după ce este provocat, face prostii; și omul perfid este desconsiderat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Cel iute la mânie face nebunii, iar omul planurilor [rele] se face urât.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Cine este iute la mânie face prostii, și omul plin de răutate se face urât.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Cel iute la mânie va face nebunie și bărbatul viclean este urât.

Proverbe 14:17 Referans Kwoze

Proverbe 14:29

Cel cari încet e la mânie, E priceput; însă prostie Nemărginită, dovedește Acel ce iute izbucnește.

Proverbe 29:22

Cel mincinos certuri stârnește; Iar cel furios păcătuiește.

Iacov 1:19

Lucrul acesta îl știți bine, Dragii mei frați, dar, vreau a ține Minte, un lucru: fiecare Să fie iute-n ascultare; Încet în vorbe să mai fie, Și-apoi, zăbavnic la mânie;

Qohelet 7:9

Degrabă nu te mânia Căci locuiește furia Doar în sânul nebunilor.

Proverbe 15:18

Omul cari iute izbucnește, În juru-i, certuri doar stârnește; Cel care-ncet e la mânie, Să potolească cearta, știe.

Proverbe 22:24

De mincinos, să te ferești! Cu el să nu te-mprietenești Și nici cu cel pe care-l știi Că este iute în mânii,

Proverbe 16:32

Cel care-ncet e la mânie, Mai prețuit are să fie Decât viteazul cântărește; Omul care se stăpânește Este cu mult mai prețuit Decât e cel ce-a cucerit Cetăți, prin a lui vitejie.

Isaia 32:7

Mișelu-n stăpânire are Arme ce sunt nimicitoare. El face planuri vinovate Care, mereu, sunt îndreptate Spre cel ce e nenorocit, Voind să-l piardă, negreșit, Chiar dacă pricina pe care Omul care-i sărac o are, Se-arată dreaptă-n fața lui.

Proverbe 12:16

Cel prost – cu firea sa semeață – Mânia și-o va da pe față; Dar cel cari înțelept gândește, Abil, ocara își dosește.

Proverbe 12:2

Pentru cel care-i om de bine, Bunăvoința Domnu-Și ține; Dar Dumnezeu îl osândește Pe cel cari rău se dovedește.

Proverbe 6:18

Inima care zămislește Rele, piciorul ce grăbește Numai către nelegiuire,

Estera 3:6

Și a dorit ca răzbunat Să fie, căci a suferit Așa ofensă. S-a gândit Că prea puțin se răcorește În cazu-n care pedepsește Un singur om – pe Mardoheu. Astfel, întreg neamul Iudeu, El a dorit să-l nimicească, Oriunde-ar fi să locuiască Acesta-n vasta-mpărăție.

2 Regi 5:12

Dar apele cele pe care, Damascul cel întins le are, Nu sunt, oare, cu mult mai bune Decât Iordanul? Pot a spune, Că râuri mult mai bune-mi par, A fi Abana și Parpar. În ele, de m-aș fi scăldat, N-aș fi putut să fiu curat?” Sfârșit-a vorba, iar apoi, Furios, se-ntoarse înapoi.

Proverbe 14:16

Se teme, în sufletul său, Cel înțelept și de la rău Se va abate ne-ncetat; Dar este foarte îngâmfat Și fără frică dovedit Omul care-i nesocotit.

Proverbe 14:18

A proștilor parte-o să fie Formată doar din nebunie; Cei chibzuiți și învățați Sunt de știință-ncununați.

Proverbe 20:3

O cinste e pentru oricine, Distant de ceartă de se ține; Nebunul va fi stăpânit De-aprindere, necontenit.