Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 14:14 - Biblia în versuri 2014

14 Omul care e rătăcit, Se satură de bâjbâit; Și chiar cel bun e săturat De câte-ntrânsul a aflat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 Cel cu inima rătăcită se va sătura de căile lui, dar omul bun va fi săturat cu ale lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Omul cu inima rătăcită, va fi pedepsit pentru comportamentul lui; și omul bun va primi o recompensă pentru faptele lui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 De căile sale se satură cel cu inima rătăcită și omul bun, de ale sale.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui și omul de bine se satură și el de ce este în el.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Cel ce dă înapoi cu inima se va sătura de căile lui și omul bun se va sătura de sine însuși.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 14:14
20 Referans Kwoze  

Cel care, fire pământească, A semănat, o să primească – La secerat – ce-a rodit firea, Adică numai putrezirea. Dar cine-n Duh a semănat, Viață în veci, a secerat.


Prin rodul guri-i săturat Oricine; cel ce a lucrat Primi-va plata lucrului, După lucrarea mâinii lui.


De-aceea zic, dragii mei frați, Ca bine, seama, să luați, Să nu aveți, cumva, în voi, O inimă, care apoi, Necredincioasă e, și care Poate, oricând, a fi în stare Să vă despartă-ntr-un târziu De Dumnezeul nostru viu.


Cei ce-n Ierusalim au casă, Oare de ce, mereu, se lasă – Purtați numai de a lor fire – În necurmată rătăcire?” „De ce stăruie fiecare, În înșelătorie, oare?” „De ce nu vor ca înapoi, La Dumnezeu, să vină-apoi?”


Să-și cerceteze fiecare, Fapta pe cari, doar el, o are, Ca să se laude, astfel, În ce îl va privi pe el Și, nicidecum, pe ceilalți frați.


Însă, din apa ce-o dau Eu, Acela care o să bea, În veac, nu va simți setea, Căci apa Mea se va preface – În cel care o bea și-i place – Într-un izvor ce-o să țâșnească În viața veșnică, cerească.”


Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”


Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”


„Domnul, astfel, a cuvântat: „Mereu să fie blestemat Omul acel ce va avea, Pusă în om, încrederea Și care sprijin și-ajutor Așteaptă de la muritor Și își abate, tot mereu, Inima, de la Dumnezeu!


Inima-și știe ale ei Necazuri și nu va lăsa Pe nime-n bucuria sa Să se amestece, vreodată – Nici un străin nu o să poată.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!


Îmi voi vărsa a Mea urgie Și-i nimicesc, cu-a Mea mânie, Iar faptele ce le-au făcut, Asupră-le vor fi căzut. Așa va fi, cum am zis Eu, Cel ce sunt Domn și Dumnezeu.”


Numai blestemul l-a iubit: Fie dar, de blestem lovit! Nu-i place binecuvântarea: Să-i ocolească ea, cărarea!


Anii. Dacă ești înțelept, Doar pentru tine ești deștept; Dar batjocoritor de ești, Tu singur ai să suferești.


E de nenorociri ferit Omul care-i neprihănit; Dar cei făptuitori de rele, Cu toți sunt năpădiți de ele.


Omul ce-i lesne-ncrezător, Va crede vorba tuturor; Dar omul chibzuit – cu minte – Pășind, are să ia aminte.


Prin rodul gurii omului, E săturat și trupul lui.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite