Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 12:25 - Biblia în versuri 2014

25 Neliniștea tulburătoare, A inimii, o să doboare; Dar vorba bună risipește Tristețea și înveselește.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

25 Neliniștea inimii omului duce la descurajare, dar o vorbă bună îl înveselește.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Neliniștea din inima omului îl conduce la descurajare; dar un cuvânt bun îl înveselește.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Îngrijorarea întristează inima omului, dar vorba bună îl îmbucură.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Neliniștea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

25 Apăsarea în inima omului o face să se plece, dar un cuvânt bun o înveselește.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 12:25
19 Referans Kwoze  

Cuvintele prietenoase, Sunt ca un fagure de miere: Dulci, dătătoare de putere, Dau sănătate trupului Și îndulcesc sufletul lui.


Inima veselă lucrează Și fața o înseninează; Când inima s-a întristat, Și duhul e îngândurat.


O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.


„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.


Omul e bucuros când poate, Singur, răspuns să dea, la toate; Și ce bună-i vorba rostită Tocmai la vremea potrivită.


Domnu-nceput-a să vorbească Și Îngerului prinse-ai spune Atuncea, numai vorbe bune.


Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.


Cum untdelemnul veselește Și cum tămâia încălzește Inima omului, la fel, Sfatul unui amic fidel, E dulce sufletului său.


De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. Nu mai fi plin dar, de mâhnire, Căci El mi-aduce mântuire.


Duhul, pe om, îl sprijinește De câte ori omul bolește; Dar duhul când e întristat, De cine fi-va ridicat?


Cuvântul care e rostit Tocmai la timpul potrivit, E măr de aur, minunat, În coșuleț de-argint purtat.


Sunt gârbov și m-am istovit, Căci toată ziua am umblat Doar de-ntristare apăsat.


Viața celui nenorocit Doar grea va fi, necontenit; Când inima e mulțumită, Omul, o viață fericită, Are să ducă ne-ncetat, Ospăț fiindu-i, necurmat.


Inima-și știe ale ei Necazuri și nu va lăsa Pe nime-n bucuria sa Să se amestece, vreodată – Nici un străin nu o să poată.


Neprihănitul îi arată Prietenului, calea dreaptă; Dar calea celor răi din fire Va duce către rătăcire.


Privirea, cu prietenie, Dă inimilor veselie; Veștile bune-au întărit Oasele care-au obosit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite