„Beți, căci văzut-am ce mult rău Se face în cetatea-n care Este chemat, fără-ncetare, Numele Meu! Credeți că voi, Nepedepsiți scăpați apoi? Nu veți scăpa nepedepsiți! Nu veți scăpa! Așa să știți! Căci voi trimite sabia, Asupră-vă. Ea va cădea Asupra celor care sânt Locuitori pe-acest pământ. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul oștirii a vorbit!”
Însă, pe drum, s-a pogorât Un leu, care l-a omorât. Trupul lui mort, pe drum, zăcea, Iar lângă el – alăturea – Măgarul ce îl călărise Și leul care îl ucise.
Domnul a zis: „Iată, voiesc – Lumea – ca să o pedepsesc, Căci plină e de răutate, Iar pe cei răi pentru păcate, Pentru nelegiuirea lor. Voi face ca trufașilor Să le-nceteze semeția. Iată, voi spulbera mândria Asupritorilor, de-ndat’!
Mai mult, cei care Leviți sânt, Dar care s-au îndepărtat De Mine și nu M-au urmat – Purtându-se-ntru tot la fel Ca întreg neamul Israel – Își vor purta pedeapsa lor, Pedeapsa făr’delegilor Și a păcatelor pe care Le făptuise fiecare.