Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 10:7 - Biblia în versuri 2014

7 Omul care-i neprihănit, Are să fie pomenit Mereu, căci binecuvântată E amintirea lui; uitată E pomenirea celui rău, Căci și el și numele său Vor putrezi. Acela care

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Amintirea celui drept este binecuvântată, dar numele celor răi va putrezi.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Amintirea celui corect este binecuvântată; dar numele celor răi va putrezi.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Memoria celui drept este spre binecuvântare, dar numele celor vinovați se pierde.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Pomenirea celui neprihănit este binecuvântată, dar numele celor răi putrezește.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Pomenirea dreptului va fi spre binecuvântare, dar numele celor răi va putrezi.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 10:7
20 Referans Kwoze  

Omul acel, neprihănit, Nu va putea a fi clintit Și astfel, pomenirea lui, Ține în veacul veacului.


Pentru că a găsit cu cale, Starea smerită-a roabei Sale, Să o privească; și-acum, iată Ce fericire mi se-arată! De neamuri, eu voi fi numită – De-acum încolo – fericită!


Iată ce am a vă mai spune: Oriunde, propovăduită E Evanghelia, povestită Va fi, mereu, și fapta ei, Spusă spre pomenirea ei.”


Să-i piară spița neamului, Rupând șirul urmașilor, De-ndat’, din neamul următor!


Lângă-mpărați, l-a așezat Poporul, când l-a îngropat, Căci mult bine făcuse el, Pentru întregul Israel Și pentru Casa Domnului, Păzind, mereu, porunca Lui.


Să șteargă Dumnezeu Cel Sfânt, Numele lui, de pe pământ! Uitată a lor pomenire Să fie, de întreaga fire!


Îi va pieri, și amintirea Numelui său va să dispară Din ulițe, când o să moară.


Cetatea e în grija Mea. Eu sunt Cel care-o izbăvesc. Din a Mea pricină-o păzesc, Și pentru David – robul Meu – Cari lângă Mine-a stat, mereu.”


Al său fiu, domn, are să fie Numai peste o seminție, Pentru ca David – robul Meu – Să aibă-n fața Mea, mereu, O rază de lumină vie Cari în Ierusalim să fie, Căci e cetatea cea aleasă Pentru-al Meu Nume, a fi casă.


Atuncea însă, i-am zărit Pe cei răi, îngropați, plecând Înspre odihna lor, plângând; Însă acei care-au lucrat Neprihăniți, s-au depărtat De locul sfânt, ca după toate, Uitați să fie în cetate. Și-aceasta e deșertăciune!


Toți oamenii se-nveselesc Atunci când cei răi părăsesc Pământul ce l-au locuit, Când casa lor s-a prăpădit.”


Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”


Când Ezechia a murit A fost și el adăugit La neamul său. L-au îngropat În locu-n care s-au aflat Mormintele cele-nsemnate În care fost-au așezate Oasele fiilor pe care, David, urmași, în lume-i are. Cei ce-n Ierusalim erau Și cei ce-n Iuda locuiau, În mare cinste l-au purtat, Atuncea când l-au îngropat. Apoi, în urmă-i, a venit Feciorul său și a domnit. Acela care l-a urmat La tron, Manase, s-a chemat.


De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat


Pe cei răi, El nu-i va lăsa, Căci își întoarce Fața Sa În contra lor și astfel sânt Înlăturați de pe pământ Și ștearsă-i pomenirea lor.


Decât avere, mai dorit E-un nume bun; a fi iubit, Cu mult mai mult se prețuiește Decât argintul cântărește.


„Eu Mă ridic în contra lor!” – A zis Domnul oștirilor. „Voi șterge dar, numele lui Și urma Babilonului! Iată că am să șterg de tot Și pe fecior și pe nepot!


Glasul neprihăniților E ascultat de Dumnezeu Care îi va scăpa, mereu, Din mijlocul necazului.


Vrăjmașii mei, nerăbdători, M-au întrebat: „Când ai să mori? Sfârșească-ți-se zilele, Ca să îți piară numele!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite