Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Proverbe 10:21 - Biblia în versuri 2014

21 Buzele celui ne-ntinat, Pe mulți oameni i-a-nviorat; Dar cel nebun morți-i sortit, Căci minte nu a dovedit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

21 Buzele celui drept hrănesc pe mulți, dar nebunii mor din lipsă de judecată.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Buzele omului corect hrănesc pe mulți; dar nebunii mor pentru că le lipsește judecata sănătoasă.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Buzele celui drept păstoresc pe mulți, dar cei nebuni mor în sărăcia inimii.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Buzele celui neprihănit înviorează pe mulți oameni, dar nebunii mor fiindcă n-au judecată.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Buzele dreptului pasc pe mulți, dar nebunii mor din lipsă de minte.

Gade chapit la Kopi




Proverbe 10:21
28 Referans Kwoze  

Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!


Nebunului, la ce-i slujește Argintul? Crede că primește Înțelepciune cu el, oare, Dacă sărmanul, minte, n-are?


Cuvântul cari o să vorbească De-mpărăția cea Cerească, Dacă de-un om e auzit, Ne-nțelegându-L, negreșit, De diavol, îi va fi luat, Iar omul e asemănat Cu boabele de lângă drum.


Căci au urât a mea știință Și n-au ales, spre folosință,


O limbă dulce se vădește; Dar multe suflete zdrobește O limbă care e stricată.


Să moară, el va fi lăsat, Pentru că s-a văzut că are Lipsă de orice înfrânare, Și-mpiedicat are să fie În nesfârșita-i nebunie.


Zicându-ți: „Ce rău am făcut! Mă-ntreb, cum oare am putut Ca să disprețuiesc certarea, Iar inima-mi, la fel, mustrarea?


Astfel, drept hrană vor avea Doar roadele cărării lor Și sfaturile tuturor.


Din drumul Lui. M-am străduit, Poruncile-I de-am împlinit, Și-ntreaga voie mi-am plecat La ceea ce a cuvântat.


Cuvintele-Ți, când le-am primit, Îndată eu le-am înghițit, Căci bucuria și-o găsea, În ele-atunci, inima mea, Pentru că eu am fot numit După-al Tău Nume, negreșit, O Dumnezeu al tuturor, Precum și Domn al oștilor!


Când ușuratic vă vorbește Un om, acela vă rănește Ca sabia cea ascuțită; Dar vorba, de-nțelept rostită, O să aducă vindecare.


Neîncetat, voiesc să știți, Ca turma să o păstoriți – Turma lui Dumnezeu – căci iată, Sub paza voastră-i așezată; Nu pentru că siliți sunteți, Ci voie bună să aveți, În lucrul vostru, tot mereu, Precum voiește Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav – Căci asta ar fi foarte grav – Să vă luptați, ci munciți bine, Cu lepădare dar, de sine.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Păstori, după inima Mea, În vremea ‘ceea, veți avea, Căci peste voi, Eu îi voi pune. Pricepere și-nțelepciune, Am să le dau și-au să vădească Precum că știu să păstorească.


Gura celui neprihănit Va răspândi înțelepciune, Iar limba sa, necontenit, Dreptate numai are-a spune.


Deci, omul bun are de scos, Din inimă, doar lucruri bune, Iar cel rău are să adune Doar răutăți. Răspunzător,


Acela care preacurvește Cu o femeie, dovedește Cum că de minte e lipsit, Știind că fi-va pedepsit Cu moartea, pentru-al său păcat.


Gura celui neprihănit Izvor de viață-i, negreșit; Dar gura celor răi, se știe Că e izvor de silnicie.


A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.


Ca să-ți sporească chibzuința, Iar gurii tale, cunoștința Să nu-i lipsească niciodat’.


Cel înțelept știință are Să semene; însă cel care Nesocotit e, ia drept plată Numai o inimă stricată.


Cuvintele-nțelepților Asemeni sunt boldurilor, Dar la un loc de-s rânduite, Cuie bătute-s folosite De un stăpân numai. Deci eu,


Pe ne-așteptate, o să fie Al meu popor dus în robie. Bogații cari erau în țară, Atunci, de foame au să piară, Iar gloatele nenumărate De sete-ajunge-vor uscate.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite