Plângerile 5:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Părinții au păcătuit, Însă cu toții au murit, Iar ale lor păcate-apoi, În lume, azi, le purtăm noi.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa pentru nelegiuirea lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Părinții noștri au păcătuit și acum nu mai sunt; iar noi suportăm pedeapsa (pentru păcatul) lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi purtăm nelegiuirile lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Părinții noștri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt și noi am purtat nelegiuirile lor.

Plângerile 5:7 Referans Kwoze

Ieremia 31:29

„Când va veni timpul acel, Nu se va mai spune astfel: „Când aguridă au mâncat Părinții, iată, s-a-ntâmplat Că pruncilor lor, negreșit, Toți dinții li s-au sterpezit”,

Ieremia 16:12

După părinții voștri, voi Ați făcut și mai răi apoi, Urmând doar ale voastre firi Și relele voastre porniri, Pe cari în inimi le aveți, Căci să Mă ascultați, nu vreți.

Езекиел 18:2

M-a întrebat: „De ce, la voi – În Israel – o zicătoare O folosiți într-una? Oare, De ce ziceți, neîncetat, Că „Aguridă au mâncat Părinții, însă la sfârșit, Iată că li s-au sterpezit Dinții copiilor, mereu”?

Ieremia 14:20

Doamne, ne recunoaștem, iată, A noastră răutate, toată, Și relele ce le-au făcut Aceia care ne-au născut, Căci împotrivă-Ți – negreșit – Cu toții am păcătuit.

Exodul 20:5

La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.

Ieremia 31:15

În acest fel, Domnu-a vorbit: „Un țipăt greu s-a auzit Din Rama. Plânsul este mare, Iar lacrimile sunt amare. Rahela, pruncii, și-i jelește Și mângâiere nu voiește, Căci pruncii ei dragi nu mai sânt!”

Geneza 42:36

„Voi mă lăsați fără copii! Iosif nu mai e printre vii, Iar Simeon e-ntemnițat. Of Doamne! Și vreți, imediat, Pe Beniamin să mi-l răpiți! Dar oare, voi nu vă gândiți Cât, sufletul mi-e de lovit?!”

Zaharia 1:5

„Unde-s acum acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Prorocii ar fi izbutit, Veșnic, apoi, să fi trăit?

Iov 7:21

De ce, păcatul, nu mi-l ierți, Cătând într-una să mă cerți, Pentru fărădelegea mea? Curând, nu mă vei mai vedea, Căci în țărână voi pătrunde, Ca să adorm. Mă voi ascunde, De Tine. N-ai să mă găsești, Când, să mă vezi, ai să voiești!”

Iov 7:8

Și voi, voi care-acum puteți Să stați aici – să mă vedeți – Curând nu mă veți mai vedea Căci pe sfârșite-i viața mea.

Geneza 42:13

Frații au zis: „Nici vorbă! Doi Lipsesc acuma, dintre noi. Un singur tată, toți avem Și doisprezece frați suntem. Din Canaan suntem plecați. Pe cel mai mic ce-i între frați, Tata, acasă, l-a oprit, Iar celălalt frate-a murit. Nu iscodim! Crede-ne dar!”

Numeri 14:18

„Domnul, așa precum se știe, Mereu, încet e, la mânie Și-n bunătate e bogat. Întotdeauna a iertat Fărădelegi și răzvrătire. Dar Domnului nu-I șade-n fire Să-l țină pe cel vinovat Ca și cum e nevinovat; Ci ne-ncetat El pedepsește Fărădelegea, căci plătește Păcatele părinților Până-n al treilea neam al lor, Și până în al patrulea, În fii care-i vor avea.

Ieremia 16:11

„Atuncea, tu – poporului – În felu-acesta să îi spui: „Domnul a zis, când mi-a vorbit: „Părinții voști’ M-au părăsit. Au căutat alți dumnezei Care străini erau de ei. În fața lor s-au închinat Și le-au slujit neîncetat. M-au părăsit și n-au ținut Legea, așa cum le-am cerut!

Езекиел 16:58

Într-adevăr, n-ai altă cale Decât să-ți porți relele tale, Nelegiuirile știute Și urâciunile făcute.”