Plângerile 5:2 - Biblia în versuri 2014

² Niște străini au dobândit Ceea ce noi am moștenit! Casele noastre le-au luat Cei cari în alte țări au stat!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Moștenirea noastră s-a dus la necunoscuți, iar casele noastre – la străini.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Moștenirea noastră a ajuns în proprietatea unor necunoscuți; iar casele noastre sunt folosite de străini.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre, la venetici.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Moștenirea noastră a trecut la niște străini, casele noastre, la cei din alte țări!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Moștenirea noastră s‐a întors la alții, casele noastre la străini.

Plângerile 5:2 Referans Kwoze

Țefania 1:13

A lor avere adunată, De jaf are să fie dată, Iar casele lor pustiite Ajunge-vor și nimicite. Case, ei au să își zidească, Dar nu au să le locuiască. Vii vor sădi, făr’ a avea Parte din al lor vin să bea.”

Isaia 1:7

Cetățile vă sunt lovite, Arse de foc și nimicite. Țara vă este cotropită De-ai voști’ dușmani și nimicită. Ogoarele vă sunt prădate: Ale lor roade sunt mâncate – Sub ochii voști’ – căci năvălesc Străinii și le pustiesc.

Езекиел 7:24

Popoarele cele mai rele, Am să le-aduc, fiindcă ele, În stăpânire, vor putea, Casele lor, ca să le ia. Mândria celor tari, voiesc – Acuma – să o stăvilesc. Locașurile lor – vădite Drept sfinte – fi-vor pângărite.

Езекиел 7:21

O dau, de jaf, străinilor, Pradă nelegiuiților Pământului, s-o pângărească Mereu și să o jefuiască.

Ieremia 6:12

Casele lor vor fi luate Ca altora să fie date. La fel va fi cu-al lor ogor Și-apoi și cu soațele lor, Când mâna Mea se va întinde Și-a Mea mânie va cuprinde Țara întreagă și pe cei Cari sunt locuitori ai ei. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 63:18

Iată, poporul Tău cel sfânt, În țară, pe al lui pământ, Puțină vreme-a stăpânit. Vrăjmașii, însă, au venit Și în picioare au călcat Locașul Tău cel sfânt, ‘nălțat De către-al Tău popor, în țară.

Isaia 5:17

Acolo, turma mieilor Va paște, ca pe câmpul lor. Păstori pribegi au să se-adune Și stăpânire ei vor pune Peste moșiile pierdute Cari de bogați au fost avute.

Psalmi 109:11

Cel care l-a împrumutat Să îi ia tot ce-a adunat, Iar întreg rodul muncii lui Să fie al străinului!

Ieremia 17:4

Ceea ce tu ai moștenit – Prin bunătatea Mea cea mare – Îți voi lua, fără cruțare. Am să te fac să îi slujești Pe cei pe cari îi dușmănești. Iată că te voi scoate-afară Și te voi duce într-o țară Îndepărtată, neștiută, Ce nu îți este cunoscută. Tu ai aprins focul pe care Apriga Mea mânie-l are. Îl faci să ardă-ntotdeauna, Căci ai păcătuit într-una.”

Osea 8:7

Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.

Osea 8:8

Israelul e nimicit! Printre popoare-i risipit Și e un vas lipsit de preț.