Plângerile 4:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Acela ce ne-a fost suflare A vieții – unsul cel pe care Îl avea Domnul – înadins, În gropile lor a fost prins. Prins a ajuns să fie el, Cu toate că ziceam astfel: „La umbră, sub ale lui ramuri, O să trăim noi, printre neamuri.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁰ Unsul Domnului, suflarea nărilor noastre, a fost capturat în gropile lor, el, despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre națiuni!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Cel dedicat în slujba lui Iahve, care era suflarea vieții noastre, a fost capturat în gropile lor. Despre el spuneam (altă dată): „Vom trăi la umbra lui printre celelalte națiuni!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ reș Respirația nărilor noastre, unsul Domnului, a fost capturat în gropile lor, el, despre care spuneam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Suflarea nărilor noastre, unsul Domnului, s‐a prins în gropile lor, despre care ziceam: Vom trăi sub umbra lui între neamuri.

Plângerile 4:20 Referans Kwoze

Езекиел 12:13

Mreaja, Mi-o voi întinde Eu Și-am să îl prind în lațul Meu. De mână am să îl apuc Și-n Babilon am să îl duc. În urmă, la Haldei, în țară, Ajunge-va el ca să piară.

Ieremia 39:5

Însă Haldeii i-au zărit Și pe-a lor urmă au pornit. În câmpul Ierihonului, Pe Zedechia cu ai lui, I-au prins și i-au înfățișat La cel ce fost-a împărat În Babilon. La Ribla dar, Se-aflase Nebucadențar, În al Hamatului ținut. De-ndată ce el i-a văzut Pe prinși-aceia de război, O hotărâre-a dat apoi, În contra lor și imediat,

2 Samuel 19:21

Când auzi vorbele sale Fiul Țeruiei, Abișai, A zis: „Mă lasă, să îl tai! Nu trebuie să moară oare, Căci a strigat, în gura mare, După al nostru împărat, Și pentru că l-a blestemat Pe însuși unsul Domnului?”

Geneza 2:7

Atunci Domnul a modelat – Din lut – un om, și i-a suflat, Un duh de viață-n nări, și știu Că l-a făcut un suflet viu.

Plângerile 2:9

Porțile cele ‘nalte-i sânt, Azi, cufundate în pământ. A rupt zăvoarele acele Care erau puse pe ele. Și împăratul – și cei cari Sunt căpitanii lui cei mari – Sunt printre neamuri risipiți. Nu mai au Lege și lipsiți Sunt de proroci și de vreo știre, Vedenie sau vreo vestire Din partea Domnului Cel Sfânt.

2 Samuel 1:21

Munți din Ghilboua! Peste voi, Rouă să nu cadă, nici ploi! De-acum și până-n veșnicie, Câmpii, pe voi, să nu mai fie, Să nu mai dea pârga pe care O dăm drept dar, pentru mâncare! Pentru că iată, aruncate, Acolo-s scuturile toate Pe cari vitejii le-au purtat. Scutul lui Saul e-aruncat, Parcă n-ar fi asupra lui, Aflat, uleiul Domnului.

2 Samuel 1:14

David, atunci, l-a întrebat: „Nu ți-a fost frică să îți pui Mâna, pe unsul Domnului, Ca să-l omori? Cum ai putut, Așa ceva, să fi făcut?”

Езекиел 17:18

Iată, el și-a nesocotit Cuvintele ce le-a rostit, Căci și-a călcat pe jurământ. Nu s-a ținut de legământ Și astfel, el nu va putea, Nici o scăpare, a avea!

Ieremia 52:8

Însă Haldeii i-au simțit Și-n urmărire au pornit. Ei l-au ajuns pe împărat Și-n urmă l-au înconjurat În câmpul Ierihonului, Iar oastea împăratului, Înspăimântată, a fugit, Lăsându-l singur, părăsit.

2 Samuel 18:3

Poporul s-a împotrivit Și-a zis: „Nu este nimerit Să mergi alăturea de noi, Căci dacă vom fugi apoi, N-o să ia seama nimenea. Chiar jumătate de-ar cădea Din rândul nostru – și-au să vază Vrăjmașii noștri – nu contează. Însă tu singur – precum știi – Faci cât ar face zece mii Dintre ai noștri. E mai bine Ca la distanță a te ține Și numai când crezi – împărate – Să ieși afară din cetate, Și să ne vii în ajutor.”

1 Samuel 26:16

Ce ai făcut tu, nu e bine, Căci la-mpărat, poate oricine Ca să pătrundă, tot mereu. Viu este Domnul Dumnezeu, Că sunteți vrednici să muriți, Căci pe-mpărat, nu îl păziți! Privește-acum, unde-i aflată Sulița ce-a fost împlântată La căpătâiul patului Ce este-al împăratului, Precum și-ulciorul său, în care, Apă, pentru băut, el are.”

1 Samuel 26:9

David i-a zis, lui Abișai: „Să nu-l omori, căci voie n-ai! El este unsul Domnului! Cine va fi-mpotriva lui? Cine e cel ce l-a lovit, Fără să fie pedepsit?

1 Samuel 24:10

Cu ochii tăi, tu ai văzut Că azi, în mână, te-am avut. Iată că Domnul te-a lăsat, În mâna mea, dar te-am cruțat, Deși ai mei m-au sfătuit Să te omor. Eu n-am voit Să fac așa cum mi-au cerut, Deși ușor aș fi putut. Le-am zis atuncea: „Nu pot eu, Să-i fac vreun rău domnului meu, Cari este unsul Domnului. N-am să m-ating, de viața lui.”

1 Samuel 24:6

Iar celor ce l-au însoțit, În felu-acesta, le-a vorbit: „Să mă ferească Dumnezeu, Să-i fac vreun rău, domnului meu! Asupra împăratului Cari este unsul Domnului, Eu – mâna – n-am să mi-o ridic Să-i fac vreun rău, oricât de mic!”

1 Samuel 16:6

Isai, cu ai săi fii, s-a dus, Așa cum Samuel le-a spus. Isai, în casă, a intrat – Fiind de-ai săi feciori urmat – Iar Samuel, când l-a zărit Pe Eliab, s-a și gândit: „Acesta-i unsul Domnului. El este împăratul Lui.”

1 Samuel 12:5

El le-a mai zis: „Iată că eu, Martor, Îl iau pe Dumnezeu Și pe-al Său uns, că n-ați aflat Nimic, ca să vă fi luat.” Oameni-au spus: „Martori suntem, Că nici o plângere n-avem În contra ta, căci negreșit, Doar adevărul, l-ai rostit.”

1 Samuel 12:3

Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”

Geneza 44:30

Acuma, de am să revin, La tata, fără Beniamin –

2 Cronici 35:25

Iar Ieremia a-ntocmit Un cânt, prin care l-a jelit. Apoi, în cântecele lor, Soborul cântăreților, Neîncetat l-au pomenit Și-n acest fel a devenit O datină, în Israel. Cântece scrise, despre el – După cum s-a găsit cu cale – Sunt în „Cântările de jale”.

Ieremia 52:9

Atunci, Haldeii l-au luat Pe al lui Iuda împărat, Să-l ducă la acela care, În Babilon era mai mare. L-au dus la Ribla așadar, Și-acolo, Nebucadențar, O judecată a rostit În contră-i și l-a osândit. Lucrul acest s-a petrecut În al Hamatului ținut.

Daniel 4:12

Frunza-i era foarte frumoasă, Iar în coroana-i rămuroasă, Era un rod îmbelșugat. Hrană, în el, toți au aflat. Fiarele câmpului veneau Și-n umbra lui se-adăposteau, Iar păsările cerului Își făceau cuib în frunza lui. Orice făptură vie – iată – Găsea în el, hrană bogată.

Judecători 9:15

Când auzit-a vorba lor, Spinul le-a spus copacilor: „Dacă mă vreți, cu-adevărat, Să fiu al vostru împărat, Atuncea vreau ca să veniți Cu toți și să v-adăpostiți La umbra mea! Altfel, pe loc, Din spin să izbucnească foc, Să-i mistuie, cu para lui, Pe toți cedrii Libanului!”

Isaia 32:2

Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.

Езекиел 31:17

S-au pogorât cu el, ușor, În locuința morților, Și ei, la cei ce sunt pieriți Fiind de sabie loviți Și care drept braț îi slujeau, Căci la a lui umbră ședeau.

Osea 13:10

Unde e împăratul tău, Să vină-n ceasu-acesta rău Ca, în cetăți, să-ți dea scăpare? Unde îți sunt aceia care, Judecători i-ai rânduit Și despre care ai vorbit: „Un împărat și domn să-mi dai!”?