Plângerile 4:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Iată, cu toată mila lor, Ajuns-a carnea pruncilor Să fie fiartă, de femei, Pentru că, hrană, le sunt ei, În mijlocul necazului Precum și al prăpădului Căzut pe fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁰ Femeile, care erau pline de milă, și-au fiert copiii cu mâinile lor. Ei le-au slujit drept hrană când fiica poporului meu era zdrobită.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Femeile, care odată erau pline de milă, și-au fiert copiii cu mâinile lor; apoi, ei le-au folosit ca hrană atunci când fiica poporului meu a ajuns să fie strivită (de foamete)!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ yod Mâinile femeilor, miloase, îi fierb pe copiii lor; ei le-au fost aliment în timpul zdrobirii fiicei poporului meu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Femeile, cu toată mila lor, își fierb copiii, care le slujesc ca hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Mâinile femeilor miloase au fiert pe copiii lor. Ei le‐au fost mâncarea în prăpădul fiicei poporului meu!

Plângerile 4:10 Referans Kwoze

Plângerile 2:20

Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?

Isaia 49:15

Dar poate o femeie, oare, Să-și uite pruncul cel pe care Îl alăptează? Apoi ea, Milă, de el, nu va avea, Când pruncul acelei femei E rod al pântecului ei? Chiar dacă întâmpla-se-va, Femeia a-l uita, cumva, Cu nici un chip nu te uit Eu, Pentru că tu ești doar al Meu.

Ieremia 19:9

O să mănânce-al ei popor, Atunci, carnea copiilor. Unii pe alții vor ‘cerca, Înfometați, a se mânca, În mijlocul necazului, Al lipsei și al răului Pricinuite de cei care Vor căuta să îi omoare.

Езекиел 5:10

Iată, părinții – vreau să știi – Au să-i mănânce pe-ai lor fii, Iar fii-n urmă mânca-vor, Și ei, carnea părinților. Află dar că tot acest rău Se va-ntâmpla-n mijlocul tău. Asupră-ți am să-Mi împlinesc Cuvintele ce le rostesc Și-n vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Îi risipesc pe-aceia care, Din tine, vor avea scăpăre.

Plângerile 4:3

Chiar și șacalii se așează, Cu grijă, și își alăptează Puii, dar fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Fără de milă se vădește, Ca struțul care viețuiește Într-un ținut ce-i pustiit.

Plângerile 3:48

Ape-n șuvoaie îmi țâșnesc, Din ochi, pentru că ei zăresc Prăpădul fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are.

Levitic 26:29

Și-o foamete are să fie, De va mânca acest popor, Atunci, carnea copiilor.

2 Regi 25:3

Luna a noua a-nceput În an, și tocmai s-a făcut A patra zi, iar foametea, Crunt, în cetate, bântuia. Poporul suferea cumplit, Căci pâine nu s-a mai găsit.

Plângerile 2:11

Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.

Isaia 22:2

Voi, din cetatea cea frumoasă, Zglobie și gălăgioasă? Iată, ai tăi morți n-au să piară Uciși de sabie, afară, Și nici în luptă, înfruntând Vrăjmași-n iureș atacând.