Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Plângerile 3:51 - Biblia în versuri 2014

51 Am plâns și plâng pentru acele Fiice ale cetății mele. Ochii mă dor de plâns, căci eu Și pentru ele-am plâns, mereu.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

51 Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fetele cetății mele.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

51 Când le-am văzut pe toate fiicele orașului meu, mi s-a întristat sufletul.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

51 Ochiul meu chinuie sufletul meu din cauza tuturor fiicelor cetății mele.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

51 Ochiul meu îmi întristează sufletul pentru toate fiicele cetății mele.

Gade chapit la Kopi




Plângerile 3:51
14 Referans Kwoze  

Când, în Sion, pătruns-au ei, Femeile le-au necinstit. Aceeași soartă-au suferit Fecioarele cele pe care, Iuda, în țara lui, le are.


Copiii și bătrânii sânt Culcați, în uliți, la pământ. Fecioarele, tinerii mei, Prin ascuțișul sabiei Au fost trecuți și au pierit, Căci i-ai ucis, când a venit Ziua mâniei Tale. Iată, I-ai junghiat pe toți, de-ndată, Căci milă nu ai arătat.


Domnul e drept, căci ne-ncetat, Doar răzvrătire-am arătat Față de tot ce-a poruncit Că trebuie a fi păzit. Popoarelor, mă ascultați Și-a mea durere o aflați! Fecioarele ce le-am avut Și tinerii ce i-am crescut, Acum, ajuns-au ca să fie Luați și duși în grea robie.


O să mănânce-al ei popor, Atunci, carnea copiilor. Unii pe alții vor ‘cerca, Înfometați, a se mânca, În mijlocul necazului, Al lipsei și al răului Pricinuite de cei care Vor căuta să îi omoare.


Iată ce pot, pe câmp, vedea: Morții ce-i face sabia. Dacă mă-ntorc către cetate, Zăresc ființe întristate Cari de putere sunt sleite Fiind de foame chinuite. Chiar și prorocul, însoțit De către preot, au pornit Prin țară: nu știu ce-i așteaptă Și nu știu încotro se-ndreaptă.”


Cei cărora le prorocesc Aceiași soartă-mpărtășesc, Căci sabia și foametea, În grija lor, îi va avea. De gheara morții vor fi prinși Și în Ierusalim întinși Vor fi pe ulițele lui, Fără să-i pese nimănui De soarta cari peste ei vine, Iar să-i îngroape, nu e cine. Rămâne-vor neîngropați Soții, fii, fiice și bărbați, Căci voi turna peste popor, Întreagă răutatea lor.”


„De-aceea, Domnul oștilor A zis, spre știrea tuturor: „Iată că am să-i pedepsesc! Cu sabia am să-i lovesc Pe tinerii aflați în țară Și-apoi, de foame au să piară Copiii din acest popor.


Cum aș putea să mă-ntorc eu, Fără băiat?! Stai și socoate! Lucrul acesta nu se poate! Cum aș putea să îndur eu, Mâhnirile tatălui meu?!”


Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.


Până când Domnul va vedea, Din ceruri, întristarea mea.


Mulți m-au urât, fără temei Și prigonit am fost de ei, Precum o pasăre gonită.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite