Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Plângerile 3:39 - Biblia în versuri 2014

39 Să plângă omul, cât trăiește? Mai bine, plângă fiecare, Pentru păcatul ce îl are!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

39 Atunci de ce se plânge omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Atunci de ce protestează omul când este pedepsit pentru păcatele lui?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 De ce să murmure omul cât e viu și viteazul, în ciuda păcatelor sale?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

39 De ce deci se plânge omul cel viu, omul pentru pedeapsa păcatelor sale?

Gade chapit la Kopi




Plângerile 3:39
27 Referans Kwoze  

Voi suferi mânia Lui, Căci împotriva Domnului Iată că am păcătuit. De El, voi fi eu, sprijinit, Căci – după cum se va vedea – Va apăra pricina mea. El este Cel cari o să vină Și mă va scoate la lumină. Voi sta în fața Domnului Și voi privi dreptatea Lui.


Omul, în nebunia lui, Cârtește-n contra Domnului.


De ce te plângi că ești rănit? De ce te plângi, necontenit, De-a ta durere ascuțită, De boala ta pricinuită? Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe care le-ai înfăptuit, Să pătimești a trebuit. Păcatele, ți le-am văzut Și ca să suferi te-am făcut!


Știu! Bunătățile pe care, Domnul, în mâna Sa, le are, Nu pot să se fi isprăvit! De-asemenea, nu s-a sfârșit Nici îndurarea Domnului,


Mustrați, de către Dumnezeu, Plini de mânia Domnului, Fiind asemeni cerbului Care în laț este căzut, La fel, feciorii ți-au zăcut Pe lângă ziduri, leșinați, Pe ulițe împrăștiați.


Și de te-ar face a pătrunde În taina-nțelepciunii Sale, Vedea-vei că pe a tale, Multe greșeli înfăptuite, Nu sunt prea aspru răsplătite.


După tot ce ni s-a-ntâmplat – Din pricini date de păcat – Tu Doamne, nu ne-ai părăsit, Chiar dacă am păcătuit. Acuma, dacă am scăpat – Și dacă-n viață ne-ai păstrat –


În casă, Elisei ședea Cu toți bătrâni-alăturea. Un sol a fost trimis la ei, De împărat, iar Elisei – Până când încă n-a sosit Solul trimis – a glăsuit Către bătânii din sălaș: „Vedeți, ăst fiu de ucigaș, Pe cineva, acum, trimite, Capul să-mi ia, pe negândite. Însă când solu-acela vine, Voi să închideți ușa, bine! La ușă, vreau să-l așteptați Și să-l opriți! Dar ascultați: În urma slujitorului, Se-aud pașii stăpânului. Nu auziți zgomotul lor?”


Dar Elisei, în acest fel, I-a zis celui din Israel: „Ce am a face eu, cu tine? De ce vii tu, acum, la mine? Mergi la prorocii cei pe care, Ahab, al tău părinte-i are, Sau la prorocii ce-i avea Chiar mama ta, pe când trăia!” Atunci, Ioram a cuvântat: „Eu cred că Domnul i-a chemat Pe împărați, căci voia Lui Este de-ai da Moabului!”


Ai lui Israel fii s-au dus La Moise-n urmă și i-au spus: „Să știi că noi o să murim! Pierim cu toți! Pierim! Pierim!


Apoi, pe Dumnezeul său: „De ce mâhnești, pe robul Tău? Și pentru ce n-am căpătat Trecere-n față-Ți, și-ai lăsat Sarcina ăstui neam întreg, Doar peste mine? Nu-nțeleg!


Dar țara trebuie să fie Lăsată ca să stea pustie, O vreme-n care, părăsită, Va fi, de ei – nelocuită – Ca să se bucure apoi, De ale ei Sabate. Voi, Pentru păcatul săvârșit, Pentru că ați nesocotit Poruncile ce vi le-am dat Și legile Mi le-ați călcat – Căci le-ați urât – aveți să fiți Îndatorați să le plătiți.


Și Eu, a Mea împotrivire, Față de ei – de a lor fire – Și-am risipit al lor popor, În țările vrăjmașilor. Toți au să își smerească-ndată Inima lor, cari netăiată E, împrejur. Va fi plătită Fărădelegea săvârșită, Atunci, de către fiecare, După măsura ce o are Păcatul ce l-a făptuit.


Oamenii nu s-au pocăit – Ci dimpotrivă – au hulit Atuncea, Numele pe care, Al nostru Dumnezeu îl are, Și n-au vrut, slavă, să Îi dea, Celui care putere-avea Peste urgii și stăpânește Asupra lor, precum dorește.


După această întâmplare, Din nou, întreaga adunare, Contra lui Moise, a cârtit, Și-a lui Aron: „Voi ați lovit Poporul Domnului” – au zis, A doua zi – „voi i-ați ucis!”


Nebunii, prin purtarea lor, Prin vina făr’delegilor, Ajunseră nenorociți,


Pe când vorbea bătrânilor, Solul s-a și apropiat, Iar împăratu-a cuvântat: „Răul acesta – cum văd eu – Ne vine de la Dumnezeu. Deci de la Domnul, pot, cumva, Să mai nădăjduiesc ceva?”


Oare-mpotriva Domnului, Mânia-ți este? Contra Lui Sunt vorbele necugetate, Potop, de gura-ți revărsate?


Atuncea o să se vorbească: „O, vai de mine! Sunt zdrobită Și am dureri, căci sunt rănită!” „Dar eu voi zice: „Negreșit, Nenorocirea m-a lovit, Însă am să o sufăr eu!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite