Plângerile 3:38 - Biblia în versuri 2014

³⁸ Din gura Celui Prea ‘Nalt, iată, Nu au să iasă, totodată, Bine și rău? Ce trebuiește,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³⁸ Oare nu din gura Celui Preaînalt vine și nenorocirea, și bunăstarea?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁸ Oare nu din gura Celui Foarte Înalt vine atât dezastrul cât și bunăstarea?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁸ Din gura Celui Preaînalt nu ies oare nenorocirile și binele?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁸ Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele?

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁸ Oare răul și binele nu ies din gura Celui Preaînalt?

Plângerile 3:38 Referans Kwoze

Isaia 45:7

Lumina, Eu o întocmesc, Iar bezna, tot Eu o-mpletesc. Eu dau belșugul și tot Eu Aduc restriștea căci, mereu, Aceste lucruri Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.

Amos 3:6

Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?

Ieremia 32:42

Căci Domnul în ăst fel a spus: „Așa după cum am adus Nenorociri peste popor – Când fost-a neascultător – La fel, Eu am să îi trimit Tot binele făgăduit.

Iov 2:10

Iov a privit-o încruntat: „Femeie! Nu ți-e mintea bună! Iată, vorbești ca o nebună! Cum binele, noi îl primim Din mâna Domnului, nu știm Și răul să-l primim, la fel?! Deci cum să-L blestem eu, pe El?!” Iov, astfel, n-a păcătuit În tot ceea ce a vorbit.

Psalmi 75:7

Doar Dumnezeu, precum se știe, E Cel ce judecă. Astfel, Pe unii, îi înalță El, Însă pe alții, bunăoară, După voință, îi pogoară.

Proverbe 29:26

Bunăvoință, mulți doresc De la acei ce stăpânesc; Dar Dumnezeu e Acel care Dreptate-i dă la fiecare.

2 Samuel 16:10

Dar, David s-a împotrivit Și-n acest fel a glăsuit: „Fii ai Țeruei, ce-aveți iar, Cu mine? Ce pot zice dar? Aud și eu că omu-acel Mă blestemă. Poate că el, De către Domnul a fost pus, Să facă astfel, și i-a spus: „Iată că David e pe drum: Du-te și blestemă-l acum!” Dacă așa s-a întâmplat, De cine credeți că-ntrebat, Poate a fi omul acel, „De ce te porți în acest fel?”?”

Qohelet 7:14

Vesel, în ziua fericirii, Să fii, iar a nenorocirii Ziuă când te năpăstuiește, Cu-nțelepciune te gândește Că Dumnezeu, pe amândouă, Le face și ni le dă nouă, Ca nimic omul să nu știe, Despre ce-n urmă-i va să vie.