Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Plângerile 3:37 - Biblia în versuri 2014

37 Dar cine, oare, a vestit Ceva, care s-a împlinit, Fără de voia Domnului Și fără de porunca Lui?

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

37 Cine spune ceva care să se împlinească, dacă Stăpânul nu a poruncit?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

37 Dacă Iahve nu a poruncit să se execute un anumit lucru, cine poate spune ceva care se și întâmplă?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

37 mem Cine este acela care să spună ceva și să se împlinească, fără să fi poruncit Domnul?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

37 Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

37 Cine zice și se face, când Domnul nu poruncește?

Gade chapit la Kopi




Plângerile 3:37
16 Referans Kwoze  

Am spus, spre știrea tuturor, Tot ce va fi în viitor. Tot ceea ce va fi făcut, Eu am vestit, de la-nceput, Până când nu s-a împlinit, Pentru că astfel am vorbit: „Ceea ce hotărât-am Eu Va sta-n picioare, tot mereu, Căci voia Mea e neclintită Și trebuie a fi-mplinită.


Inima omului gândește La calea pe care pășește; Dar Dumnezeu e Acel care Îndreaptă pașii, pe cărare.


În gând, mult, omul plănuiește, Însă-mplinire dobândește Doar ceea ce Domnu-a găsit, Precum că este potrivit.


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.


Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,


Căci Dumnezeu, atuncea când, Pe Moise, l-a chemat, la El, Vorbitu-i-a, în acest fel: „Am să-Mi arăt mila, mereu, Față de cine voi vrea Eu, Și-am să Mă-ndur, oricând voi vrea, De orișicine-Mi va plăcea”.


Mare necaz am pe cei care Istorisesc, fără-ncetare, Visuri ce nu-s adevărate, În inimile lor iscate, Și care, prin minciuna lor, Îl rătăcesc pe-al Meu popor. Ei mint cu mare îndrăzneală, Cu toate că – fără-ndoială – Nu Eu sunt cel ce i-a trimis. Nu Eu le-am spus ce au de zis. Pentru popor, neîndoios, Ei nu sunt de nici un folos.


Atunci, măritul Faraon, Furios, vorbit-a celor doi: „Numai așa fie cu voi Al vostru Domn și Dumnezeu, Precum o să vă-ngădui eu, Din țara mea, ca să plecați, Cu-ai voștri fii! Mă ascultați: E foarte rău ceea ce vrei Să faci acum! Seama să iei,


Dar, David s-a împotrivit Și-n acest fel a glăsuit: „Fii ai Țeruei, ce-aveți iar, Cu mine? Ce pot zice dar? Aud și eu că omu-acel Mă blestemă. Poate că el, De către Domnul a fost pus, Să facă astfel, și i-a spus: „Iată că David e pe drum: Du-te și blestemă-l acum!” Dacă așa s-a întâmplat, De cine credeți că-ntrebat, Poate a fi omul acel, „De ce te porți în acest fel?”?”


Un om, arcul, și-a încordat, Trăgând cu el, la întâmplare, În vălmășagu-acela mare. Din arc, săgeata a țâșnit Și pe Ahab ea l-a lovit, La-ncheietura cea pe care Platoșa-mpărătească-o are. Către cel care i-a condus Carul atunci, Ahab a spus: „Mă scoate-afară, negreșit, Căci iată că sunt greu rănit!”


Pe când vorbea bătrânilor, Solul s-a și apropiat, Iar împăratu-a cuvântat: „Răul acesta – cum văd eu – Ne vine de la Dumnezeu. Deci de la Domnul, pot, cumva, Să mai nădăjduiesc ceva?”


Iov a privit-o încruntat: „Femeie! Nu ți-e mintea bună! Iată, vorbești ca o nebună! Cum binele, noi îl primim Din mâna Domnului, nu știm Și răul să-l primim, la fel?! Deci cum să-L blestem eu, pe El?!” Iov, astfel, n-a păcătuit În tot ceea ce a vorbit.


Ce-ai urmărit, acuma știu! Iată Ce gând, în inimă, aveai Și ce anume Tu doreai:


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite