Plângerile 2:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Te scoală-n toiul nopților Și glas să dai gemetelor, Când vor începe să se-așeze Străjile puse să vegheze! Asemeni unei ape, cată De-ți varsă inima, pe dată, În fața Domnului! Spre El, Întinde-ți mâinile și-astfel, Să poți să capeți vindecare Pentru copii tăi, pe care Îi vezi la colțul uliței, Răpuși de gheara foametei!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁹ Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul străjilor! Varsă-ți inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care sunt leșinați de foame la capătul fiecărei străzi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul serviciilor patrulelor! Revarsă-ți inima, asemenea apei, înaintea lui Iahve! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care sunt leșinați de foame la capătul fiecărei străzi!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ kof Ridică-te, strigă noaptea, la începutul străjilor, revarsă-ți inima ca apa înaintea feței Domnului! Ridică-ți palmele spre el pentru sufletul pruncilor tăi, care leșină de foame la capătul tuturor străzilor!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Scoală-te și gemi noaptea, când încep străjile! Varsă-ți inima ca niște apă înaintea Domnului! Ridică-ți mâinile spre El pentru viața copiilor tăi, care mor de foame la toate colțurile ulițelor!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Scoală‐te, strigă noaptea la începutul străjilor; varsă‐ți inima ca apa înaintea feței Domnului. Ridică‐ți mâinile spre el pentru viața pruncilor tăi care leșină de foame la colțul tuturor ulițelor.

Plângerile 2:19 Referans Kwoze

Psalmi 62:8

Popoarelor, în orice vreme, De Domnul trebuie-a vă teme Și-ncredere s-aveți în El. Cu toți goliți-vă, astfel, Inima-n fața Lui. Apoi, El adăpost e, pentru noi.

Isaia 26:9

Noapte de noapte, îmi tânjește Sufletul meu, căci Te dorește. Ești căutat de duhul meu, În mine Doamne, tot mereu, Când judecățile Îți sânt Îndeplinite, pe pământ. Toți cei de pe a lumii față, Ce este drept, atunci învață.

Psalmi 142:2

Îmi vărs oful sufletului, Mereu, în fața Domnului, Căci Lui doar, îi mărturisesc Când în strâmtoare mă găsesc.

Marcu 1:35

Să tacă. Zorii s-au ivit, Și-abia atunci, într-un târziu, Să caute un loc pustiu, Iisus plecat-a din cetate, Spre-a se ruga-n singurătate.

1 Samuel 1:15

Ana răspunse: „Domnul meu, Află că beată, nu sunt eu. N-am băut vin, nici vreo licoare Care să fie-amețitoare. Eu sufăr, în inima mea, Și tot necazul meu, aș vrea, Să-l vărs în fața Domnului, Și să cer ajutorul Lui.

Psalmi 141:2

Să-mi fie ruga înălțată, Precum tămâia se arată, Iar ridicarea mâinii mele Fie ca jertfele acele Care se-aduc când se-nserează!

Judecători 7:19

Ceata, în fruntea căreia Chiar Ghedeon însuși ședea, Avea o sută de bărbați, Cu toții bine înarmați. Când noaptea s-a-njumătățit, Spre tabără ei au pornit, Căci cetele de păzitori Cari stau de strajă până-n zori, Tocmai atuncea s-au schimbat Și liniștea s-a așezat. Când Ghedeon a năvălit – De ai săi oameni însoțit – Din trâmbiță a răsunat Și-al său ulcior l-a aruncat.

Psalmi 42:8

Domnu-ndurare îmi dădea Ziua și-apoi, pe când venea Noaptea, eu laude-I cântam Și-o rugăciune-I înălțam Celui care este mereu, Al vieții mele Dumnezeu.

Luca 6:12

Iisus, pe munte, S-a urcat, Ca să se roage, și a stat, În rugăciune, adâncit, Întreaga noapte. A venit –

Marcu 13:35

La fel, și voi: atenți să fiți! Vegheați într-una, căci nu știți, Stăpânul casei, când sosește – În prag de seară se ivește, În miez de noapte, poate, vine; Sau poate, tot atât de bine, La cântecul cocoșilor, Ori la ivirea zorilor.

Matei 14:25

Deodată, înspre dimineață, Cei din corabie-au zărit, În negură – nedefinit – Ceva, ca și o arătare, Care venea, la ei, pe mare.

Psalmi 119:55

Noaptea, îmi amintesc de ele Și de al Tău Nume ceresc, Iar a Ta Lege o păzesc.

Psalmi 28:2

Doamne, eu către Tine viu: Ascultă-mi rugile-nălțate Când mâinile-mi sunt ridicate Către locașul Tău cel Sfânt.

Isaia 51:20

Mustrați, de către Dumnezeu, Plini de mânia Domnului, Fiind asemeni cerbului Care în laț este căzut, La fel, feciorii ți-au zăcut Pe lângă ziduri, leșinați, Pe ulițe împrăștiați.

1 Timotei 2:8

Vreau să se roage, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Bărbații, și-apoi, mâini curate, Spre cer, să fie înălțate, Fără-ndoieli, fără mânie.

Езекиел 5:16

Eu – la nenorocirea care Vă paște-acum fără-ncetare – Am să adaug foametea, Pentru că grijă voi avea Să sfarm toiagul pâini-apoi Și să-l iau astfel, de la voi.

Езекиел 5:10

Iată, părinții – vreau să știi – Au să-i mănânce pe-ai lor fii, Iar fii-n urmă mânca-vor, Și ei, carnea părinților. Află dar că tot acest rău Se va-ntâmpla-n mijlocul tău. Asupră-ți am să-Mi împlinesc Cuvintele ce le rostesc Și-n vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Îi risipesc pe-aceia care, Din tine, vor avea scăpăre.

Psalmi 134:2

Către locașul Domnului, Voi – mâinile – vă ridicați Și-apoi să-L binecuvântați, Pe Domnul nostru, ne-ncetat!

Psalmi 63:4

Te binecuvântez, mereu, Și brațele îmi ridic eu, În al Tău Nume, ne-ncetat.

Iov 3:24

Eu, cu suspine, sunt hrănit În toate zilele; doar jale, Găsesc mereu, pe a mea calea;

1 Samuel 7:6

Așa precum li s-a cerut. La Mițpa, ei s-au adunat Și-n fața Domnului, au stat. Apă, au scos, au adunat-o, Și înainte-I, au vărsat-o. Întreg poporul a postit Și-a zis: „Noi am păcătuit Mereu, în fața Domnului.” Apoi, fiii poporului Pe care-i are Israel, Trecură pe la Samuel, Care, la Mițpa, s-a aflat, Și-acolo el i-a judecat.

Nahum 3:10

Dar și ea a ajuns să fie Dusă-n surghiun și în robie, Iar pruncii ei au fost zvârliți Pe ulițe și nimiciți. Pentru cei cari în frunte-au stat, Sorțiul apoi l-au aruncat Și-n lanțuri au ajuns cei cari Se dovedeau ai ei mai mari.

Psalmi 42:3

Cu lacrimi numai, mă hrănesc Noapte și zi, căci mă mâhnesc Când mă întreabă fiecare: „Unde e Domnul tău Cel tare?”

Psalmi 42:4

Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.

Psalmi 142:3

Când duhul meu este mâhnit, Tu-mi știi cărarea, negreșit. Cei răi s-au adunat acum Și-o cursă mi-au întins pe drum.

Ieremia 9:20

„Femeilor, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Cântări de jale-i învățați Pe-ai voști’ copii și vă-ndemnați Una pe alta, ca să știți, Plângeri de jale să rostiți!

Ieremia 14:18

Iată ce pot, pe câmp, vedea: Morții ce-i face sabia. Dacă mă-ntorc către cetate, Zăresc ființe întristate Cari de putere sunt sleite Fiind de foame chinuite. Chiar și prorocul, însoțit De către preot, au pornit Prin țară: nu știu ce-i așteaptă Și nu știu încotro se-ndreaptă.”

Miheia 1:16

Taieți mândrețea pletelor, Din pricina copiilor Iubiți. Lărgește-ți pleșuvia, Precum un vultur, căci robia, Asupra lor, iată că vine Și îi va depărta de tine!