Plângerile 1:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Un foc a azvârlit, de sus, Pe care-n oase mi l-a pus. Sub pași, un laț, mi-a-ntins apoi, Făcându-mă să dau ‘napoi. Cu pustiire m-a lovit Iar lâncezeala m-a sleit, În toate zilele. A-ntins

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ Din înălțimi a trimis un foc, care mi-a pătruns în oase. A întins un laț picioarelor mele și m-a răsturnat. M-a lăsat să fiu pustiit, și acum sufăr toată ziua.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ El a trimis din înălțimi un foc care mi-a ajuns până în oase. A întins o plasă sub picioarele mele și m-a răsturnat. M-a golit de orice energie și m-a extenuat în tot timpul zilei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ mem Din înălțime a trimis foc în oasele mele și m-a cuprins; a întins o plasă pentru picioarele mele și apoi m-a răsturnat. M-a dat devastării în toate zilele nepuținței.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laț sub picioare și m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ El a trimis din înălțime foc în oasele mele și le‐a cuprins; a întins o mreajă picioarelor mele, m‐a întors înapoi; m‐a făcut nemângâiat și bolnav toată ziua.

Plângerile 1:13 Referans Kwoze

Habacuc 3:16

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?

Iov 30:30

Îmi sunt tovarăși. Pielea mea Se înnegrește și din ea, Mereu, bucăți mi se desprind. Oasele mele se aprind

Езекиел 17:20

Mreaja, asupră-i, am s-o-ntind Și-n al Meu laț am să îl prind. În Babilon va fi mutat Și-acolo fi-va judecat, Pentru abaterea vădită, Față de Mine săvârșită.

Psalmi 22:14

Mă scurg ca apele, mă-mpart Și oasele mi se despart, Iar inima-mi de ceară pare, Scăzând precum o lumânare. O simt dar, înlăuntrul meu, Cum se topește tot mereu.

Iov 19:6

Atunci, să știți că tot mereu, Mă urmărește Dumnezeu Și cu-al Său laț mă învelește.

Evrei 12:29

Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”

Nahum 1:6

Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.

Езекиел 12:13

Mreaja, Mi-o voi întinde Eu Și-am să îl prind în lațul Meu. De mână am să îl apuc Și-n Babilon am să îl duc. În urmă, la Haldei, în țară, Ajunge-va el ca să piară.

Psalmi 66:11

În laț s-ajungem, ne-a făcut Și-o grea povară a luat, Pe coapse, de ne-a așezat.

2 Tesaloniceni 1:8

În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,

Osea 7:12

Dar oridecâteori se duce Și orisprece loc o s-apuce, Îmi întind lațul peste el, Și-am să-l dobor în acest fel, Ca păsările cerului. Peste întreg poporul lui, Necazuri am să-ngrămădesc Pentru că am să-i pedepsesc, Așa după cum, tuturor, Le-am spus, în adunarea lor.

Езекиел 32:3

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Curând, Eu, mreaja, Mi-o întind Și-n al Meu laț am să te prind, În mijlocul mulțimilor Popoarelor neamurilor.

Plângerile 5:17

Dacă, în inimi ne-a intrat Durerea și s-a-ntunecat Privirea și a noastră frunte,

Plângerile 1:22

Adună răutatea lor, În fața Ta și, tuturor, Fă-le la fel, cum am văzut Că mie însumi mi-ai făcut, Pentru că am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit! Iată, suspinurile mele Multe se-arată-a fi și grele. Inima mea s-a-mbolnăvit, De tot ceea ce-a suferit.”

Ieremia 44:6

De-aceea, Mi-au aprins mânia, Făcându-Mă să-Mi vărs urgia Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are. De-aceea, azi, se vede bine Că ele-s doar niște ruine Pustii, în care nimenea N-are putință să mai stea.”

Isaia 42:17

Au să se deie înapoi, Fiind plini de rușine-apoi, Cei ce și-au pus nădejdea lor În mâinile idolilor Și care zis-au despre ei: „Doar voi ne sunteți dumnezeii!”

Psalmi 129:5

Cei care, ură, îi arată Sionului, fie – de-ndată – Plini de rușine, iar apoi – Speriați – să deie înapoi!

Psalmi 35:4

Mereu să fie înfruntați Și să rămână rușinați Aceia care mă pândesc Și să-mi ia viața urmăresc! Să dea-napoi și să roșească Cei care moarte-au să-mi dorească!

Psalmi 31:10

Viața mi-e plină de durere Și-ncet, încet, începe-a piere, Iar în suspine, anii mei Se sting și se sfârșesc și ei. Puterile mi se sleiesc, Iar oasele îmi putrezesc, Căci făr’delegea mea cea mare Mă macină fără-ncetare.

Iov 18:8

Calcă pe ochiuri de rețea Și peste laț, asemenea.

Deuteronom 28:65

La neamuri, când va fi să stai, Tu, liniște, nu o să ai. Nu vei avea loc de odihnă, În care să te-așezi în tihnă, Un loc al tău pe cari să-ți pui, Când vrei, talpa piciorului. Teama, atunci, mereu va sta Înfiptă, în inima ta. În vremea care o să vie, Lâncezi, ai tăi ochi au să fie, Iar sufletul tău – ne-ncetat – Are să fie-ndurerat.

Psalmi 38:8

Puterile-mi sunt spre pieire, Zdrobit sunt cu desăvârșire.

Psalmi 140:5

Niște-ngâmfați mă urmăresc: Curse și lațuri îmi întind, În care vor ca să mă prind. De-a lungul drumurilor mele, Oameni-acei întind rețele Și-mi pun capcane, ne-ncetat.

Exodul 12:9

Să nu mâncați, crud, mielu-acel, Și nici în apă fiert, ci el – Cu măruntaie, cap, picioare – Va fi gătit de fiecare, Doar fript la para focului.

Plângerile 3:11

Până la mine a pătruns Și căile mi le-a-ncurcat. În urmă, El S-a aruncat Asupră-mi și m-a pustiit.