Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Osea 9:9 - Biblia în versuri 2014

9 În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 S-au afundat în depravare ca în zilele Ghivei. El Își va aduce aminte de nelegiuirea lor și-i va pedepsi pentru păcatele lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 S-au adâncit în decădere morală – ca în vremea Ghivei. El Își va aminti de nedreptățile lor; și îi va pedepsi pentru păcatele pe care le-au comis.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 S-au cufundat în stricăciune, ca în zilele de la Ghibéea; el își va aminti de nelegiuirea lor și le va pedepsi păcatele.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 S-au afundat în stricăciune, ca în zilele Ghibei; Domnul Își va aduce aminte de nelegiuirea lor, le va pedepsi păcatele.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 S‐au stricat adânc ca în zilele Ghibei. El își va aduce aminte de nelegiuirea lor, le va cerceta păcatele.

Gade chapit la Kopi




Osea 9:9
16 Referans Kwoze  

Iată, din zilele Ghibei, Mereu, păcătuit-au ei, Căci Israel s-a adunat Acolo, și s-a așezat, Ca să nu îl apuce-apoi, La Ghibea chiar, acel război Cari împotrivă s-a făcut La toți cei răi, cum s-a văzut.


Tocmai atuncea se-ntorcea Un om cari, de la câmp, venea. Din Efraim, omul sosise Și pentru-o vreme locuise La Ghibea, printre cei ce sânt Pe al lui Beniamin pământ.


Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!


„Acum, fii ai lui Israel Întoarceți-vă la Acel Pe care voi L-ați părăsit.”


Toate s-au întâmplat deodată, Pentru că țara e spurcată De cei care o locuiesc. Oameni-aceștia nu păzesc Legile care au fost date. Poruncile au fost călcate, Iar legământul – pus să fie Un legământ pentru vecie – L-au rupt. De el, nu le-a păsat Ci în picioare l-au călcat.


Stăpânul i-a răspuns apoi: „N-avem îngăduință noi, Ca să intrăm într-o cetate Care-i străină. Nu se poate Să poposim în locu-acel, Căci noi suntem din Israel. Mai bine, hai să ne grăbim, Și către Ghibea, să pornim.”


Toți Beniamiți-au fost goniți, Bătuți – în urmă – și zdrobiți, Când încercau să își găsească Un loc, unde să se-odihnească. Bătuți au fost, pe drumul care Cetatea Ghibea-n față-l are Și merge către răsărit.


Despre popor, Domnu-a vorbit: „Îi place ca nestingherit S-alerge-ncoace și încolo: Acum e-aici, apoi dincolo, Iar pentru ale lui picioare El nu arată vreo cruțare. De-aceea, Domnul nu găsește Plăcere-n el, ci-Și amintește De răul ce l-a săvârșit Și astfel fi-va pedepsit.”


Dar și soarta preotului Va fi ca a poporului. Pedeapsă va fi căpătat Așa după cum a umblat. Am să îi dau răsplată dreaptă, După cum cere a lui faptă.


Trâmbiți și-n urmă să sunați La Ghibea, trâmbițele-acele! La Rama, să sunați din ele! Grăbiți-vă să v-adunați La Bet-Aven, ca să strigați! Iată-i – acuma – grabnic vin, Pe a ta urmă, Beniamin!


Ei, nici o clipă, nu gândesc, Precum că Eu Îmi amintesc De răutatea lor cea mare, Iar faptele cele cu care Se înconjoară, negreșit, Toate ‘nainte-Mi s-au suit!


Iată că Efraim pândește Pe Dumnezeu și pregătește Lațuri, pentru prorocul Lui, Chiar și în Casa Domnului.


Mi-am zis: „Măcar dacă ai vrea, Puțină teamă a avea Față de Mine, după care Seamă să ții de-a Mea mustrare! Atunci, nu te-aș fi nimicit Și-asupra ta n-ar fi venit Pedepsele ce ți le-am dat, Cu care te-am amenințat.” Însă, stricat s-a dovedit Tot ceea ce au făptuit.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Scoală! Pogoară-te grăbit, În tabără, pentru că rău Stricatu-s-a poporul tău, Pe care, din Egipt, l-ai scos.


La masă, erau toți, când iată, Casa a fost înconjurată, De niște oameni răi, stricați – Fii ai lui Belial chemați. În poarta casei, au bătut Și-apoi, îndată, i-au cerut, Stăpânului: „Ia seama bine! Scoate-l pe cel ce e cu tine, În uliță, să îl luăm, Cu el, să ne împreunăm!”


„Tu, fiu al omului, vorbește Și-n felu-acesta prorocește: „Așa a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Despre copiii cei pe care, Amon, urmași, în lume-i are, Precum și despre-a lor ocară: „Scoasă e sabia, afară Și de măcel e pregătită. De nimicire-i lustruită. E pregătită să lovească Și trebuie să strălucească!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite