Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Osea 8:8 - Biblia în versuri 2014

8 Israelul e nimicit! Printre popoare-i risipit Și e un vas lipsit de preț.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Israelul este înghițit. Acum, el a ajuns printre națiuni ca un vas disprețuit.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 (De fapt, chiar) Israel este (deja) înghițit. Acum el a ajuns printre celelalte popoare, ca un vas fără valoare.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Israél este înghițit. Acum a ajuns printre neamuri ca un vas în care nu-ți găsești plăcerea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Israel este nimicit! Acum ei au ajuns printre neamuri ca un vas fără preț.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Israel este înghițit, acum sunt între neamuri ca un vas netrebnic.

Gade chapit la Kopi




Osea 8:8
19 Referans Kwoze  

Cel cari Ieconia-i numit Este un vas disprețuit? Este un vas ce-i sfărâmat? Este un lucru ne-nsemnat, Fără de preț? De ce-s luați El și ai lui, și-s aruncați Pe un pământ necunoscut, În care ei nu s-au născut?


„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.


Și ce putem să spunem noi Atunci când Dumnezeu, apoi – Spre-a-Și arăta a Sa mânie Și-a Lui putere să se știe – A suferit, plin de răbdare – O vreme – niște vase care Ale mâniei sunt, din fire, Făcute doar, pentru pieire,


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel, a glăsuit: „Da! Pentru că ei au voit Să vă înghită, ne-ncetat, Pentru că v-au înconjurat Voind ca să vă pustiască, S-ajungă să vă moștenească Și alte neamuri care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru că v-au batjocorit Și pentru că au azvârlit Ocara peste voi astfel,


Iată, cei ce te dușmănesc Își deschid gura și vorbesc În contra ta. Scrâșnesc furioși Și fluieră victorioși, Zicând: „Iată, am biruit-o! Am izbutit de-am înghițit-o!” „Aceasta-i ziua cea pe care O așteptam, cu nerăbdare, Și iată că acum putem Ca în sfârșit să o vedem!”


Ca un vrăjmaș ajuns-a El: L-a nimicit pe Israel, Palatele i le-a surpat, Întărituri i-a dărâmat, Încât doar lacrimi și suspine, Peste-a lui Iuda fiică, vine.


Fără de milă, a surpat Domnul – când S-a înfuriat – Și locuințele pe care Iacov, în lume, le mai are. Făcut-a-n marea Lui urgie, Ca dărâmat, atunci, să-i fie Fiicei lui Iuda, zidul care Îi folosea la apărare Și prăvălite la pământ, Întăriturile ei sânt. Domnul făcut-a de ocară Împărăția, a ei țară, Precum și pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari.


Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”


„Doar bocetele stăpânesc Pe-acoperișurile-aflate În a Moabului cetate Și în piețe, ne-ncetat, Pentru că Eu am sfărâmat Moabul, ca pe vasul care E de nimic, căci preț nu are” – Spusese Domnul. „M-am uitat


Este zdrobit, cum e sfărmat Un vas care a fost făcut, De către un olar, din lut. Spart, fără milă, este el, Încât apoi, din vasu-acel Nu mai rămâne chiar nimic. Un ciob măcar, oricât de mic, Nu mai rămâne, ca să poți, Foc, dintr-o vatră, să mai scoți, Sau ca să mergi cu el în mână, Și să iei apă din fântână.”


Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Mai marele Asiriei E cel cari i-a mutat, pe ei. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți – cari, înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.


Împrăștiat, fără-ncetare, Ai să fii tu, printre popoare, Din capătul pământului, La celălalt capăt al lui. Șezând cu oamenii acei, Ai să slujești alți dumnezei – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut.


Domnul va face – nevăzut – Să fii de-ai tăi vrăjmași, bătut. Pe-un drum le vei ieși-n ‘nainte, Însă pe șapte – ține minte! – Tu vei fugi, din fața lor. O groază-n ochii tuturor – În ale lumi-mpărății – Neîncetat, tu ai să fii.


Ale Israelului ramuri, Am să le-mprăștii printre neamuri. Am să scot sabia apoi, Ca să alerge după voi. Țara, atunci, va rămânea Ca un pustiu; de-asemenea, Cetățile voastre-ntărite Au să rămână pustiite.


Strigați și gemeți voi, păstori! Ai turmei povățuitori, Jos, la pământ, vă prăvăliți Și în cenușă vă-nveliți! Venit-au zilele în care Nu mai aveți nici o cruțare. Iertare, nu mai căpătați Acum, ci fi-veți judecați. Căci astăzi, am să vă zdrobesc Și la pământ vă prăbușesc, Asemenea unui vas care, Cândva, fusese la preț mare.


Niște străini au dobândit Ceea ce noi am moștenit! Casele noastre le-au luat Cei cari în alte țări au stat!


Cum au ajuns a fi priviți Fiii aleși și prețuiți, Care sunt ai Sionului! Cum sunt priviți, azi, fiii lui, Aceia care se vădeau Că precum aurul erau! Ca niște vase, azi, ei sânt – Vase făcute din pământ – Ca o lucrare, așadar, A mâinilor unui olar!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite