Osea 8:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Căci Israelul n-a ținut, Seama de Cel ce l-a făcut, Ci L-a uitat, când și-a zidit Palate. Iuda și-a-nmulțit Cetățile-ntărite-apoi. De-aceea, foc trimite-voi, Peste cetățile-nălțate Și peste ale lor palate.”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁴ Israel L-a uitat pe Creatorul lui și și-a construit palate, iar Iuda și-a înmulțit cetățile fortificate. Însă Eu voi trimite foc în cetățile lui, iar acesta îi va distruge fortărețele“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Israel L-a uitat pe Creatorul lui și și-a construit palate; iar Iuda și-a înmulțit orașele fortificate. Totuși, Eu voi trimite foc în orașele lui și îi va arde integral fortărețele!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Israél l-a uitat pe Cel care l-a făcut și a construit palate; Iúda și-a înmulțit cetățile întărite, dar eu voi trimite foc în cetățile lor și va devora palatele lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Căci Israel a uitat pe Cel ce l-a făcut, și-a zidit palate și Iuda a înmulțit cetățile întărite; de aceea voi trimite foc în cetățile lor și le va mistui palatele.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Căci Israel a uitat pe Făcătorul său și zidește palate și Iuda a înmulțit cetățile întărite: dar eu voi trimite foc asupra cetăților lor și va mistui palatele lor.

Osea 8:14 Referans Kwoze

Deuteronom 32:18

A lui Israel adunare A părăsit Stânca, din care, A fost născută și-a uitat De Cel prin cari s-a-ntemeiat. Atunci când Domnul a văzut, Lucrul pe care l-a făcut

Ieremia 17:27

Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”

Amos 2:5

De-aceea, foc o să se lase În Iuda, peste-ale lui case Să mistuie-ale lui palate Ce-s în Ierusalim aflate.”

Osea 13:6

Dar de pășune când ai dat Și când sătul tu te-ai simțit, În inimă tu te-ai mândrit Și-apoi de Mine ai uitat.

Isaia 17:10

De Cel care este, mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Tu ai uitat și n-ai voit – Nicicând – să îți fi amintit De Stânca ta, nespus de tare, Cari îți era loc de scăpare. Tocmai de-aceea, ți-ai sădit Răsaduri care ți-au priit Și care ție îți plăceau. Butuci care străini erau, Tu i-ai adus și i-ai sădit.

Amos 1:10

De-aceea, foc o să se lase Peste ale Tirului case Și mistuite vor fi toate Paletele, în el, aflate.”

Efeseni 2:10

Lucrarea Lui, suntem chiar noi Și, în Hristos, am fost zidiți, Ca să fim, astfel, pregătiți Pentru acele fapte bune, Pe cari, în față, ni le pune, Mai dinainte, Dumnezeu, Ca-n ele, să umblăm, mereu.

Amos 1:14

De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.

Amos 1:12

De-aceea, foc o să se lase Peste Teman și-ale lui case Și mistuite vor fi toate Paletele, în el, aflate.”

Amos 1:4

De-aceea, foc o să se lase Peste-ale lui Hazael case Și mistuite vor fi toate, Ale lui Ben-Hadad, palate.

Osea 2:13

Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 23:27

Dar cred ei că, prin visul lor, Vor face ca al Meu popor Să-Mi uite Numele, vreodat’, Așa precum Mi l-au uitat Părinții lui, când au trăit, Căci Baalilor ei le-au slujit?

Ieremia 3:21

„Un vuiet mare se pornește, De pe-nălțimi și se-ntețește. Sunt plânsete și rugi pe care, Le-nalță spre a lor iertare, Toți fiii cei din Israel, Pentru că au uitat de Cel Care le este Dumnezeu Și ajutor le-a fost, mereu.

Ieremia 2:32

Mireasa-și uită brâul oare, Sau fata ale ei odoare? Dar Eu, de-un timp îndelungat, Am fost, de-al Meu popor, uitat.

Isaia 43:21

Pe care l-am alcătuit Ca laude să-Mi fi vestit.”

Isaia 42:25

De-aceea, peste Israel, Mânia Și-a vărsat-o El Și a trimis asupra Lui, Asprimile războiului. Astfel, războiul s-a aprins Și-ntreg poporul l-a cuprins. L-a ars apoi, dar Israel Nu a luat seama la El.”

Isaia 42:13

„Ca un viteaz, înaintează Domnul, iar râvna Îl urmează, Căci Și-o stârnește, mai apoi, La fel ca omul de război. Își ‘nalță glasul, strigă tare Și-apoi puterea Lui cea mare Stă împotriva celor răi Cari se vădesc vrăjmași ai Săi.”

Isaia 29:23

Când oamenii ăstui popor – Cu fiii și fiicele lor – În al lor mijloc vor putea Să vadă – toți – lucrarea Mea, Numele au să Mi-L sfințească, Pentru că au să-L preamărească Necontenit pe-Acel pe care, Casa Lui Iacov, Sfânt, Îl are. Ei se vor teme, tot mereu, De-al lui Israel Dumnezeu.

Psalmi 106:21

Lucrul acesta dovedește Că au uitat de Dumnezeu – Mântuitorul lor, mereu – Cel cari minuni a săvârșit Când în Egipt au locuit

2 Cronici 27:4

Cetăți, pe munte, a zidit; Și cetățui a construit, Care, cu turnuri, se vădeau Și în dumbrăvi se înălțau.

2 Cronici 26:10

A zidit turnuri în pustie, Iar pentru că avea-n câmpie Și-n văi, turme nenumărate, A pus, fântâni, de-a fi săpate. Avea plugari și-asemenea, Vieri avea, căci îi plăcea Lucrul pământului. Astfel, Mulți locuiau pe la Carmel.

1 Regi 16:31

Părinte pe Nebat, îl are – El a umblat, necontenit, Iar pe deasupra, s-a-nsoțit Cu Izabela – fata care, Părinte, pe Etbaal, îl are – Al cărei tată, împărat Era-n Sidon încoronat. Ahab, în urmă, a zidit, Altar – lui Baal – și i-a slujit.

1 Regi 12:31

O casă fost-a înălțată, În acel loc, casă aflată Pe înălțimi. În ea erau Preoți, cari slujbe împlineau. Ei, din popor, erau veniți, Căci după neam, n-au fost Leviți.

2 Regi 18:13

Când Ezechia-a adunat, Ani paisprezece ca-mpărat, Venit-a Sanherib – cel care Era-n Asiria mai mare – Și a lovit, pe negândite, Toate cetățile-ntărite Aflate-n Iuda. În ăst fel, Pe toate, puse mâna el.

Psalmi 95:6

Veniți dar, să ne închinăm Și-ai noști’ genunchi să îi plecăm În fața Lui, căci e știut Precum că Domnul ne-a făcut!

Isaia 9:9

Cuvântul fi-va cunoscut De-ntreg poporul, căci știut Va fi de cei ce se găsesc În Efraim sau locuiesc, Azi, în Samaria și care Spun cu mândrie și-ngâmfare:

Isaia 9:10

„Așa după cum am văzut, Sunt cărămizi cari au căzut, Dar au să fie-nlocuite Cu pietrele cele cioplite. Niște smochini au fost tăiați, Cari – din Egipt – au fost luați, Însă, cu cedri, mai apoi, Avem să-i înlocuim noi.”

Ieremia 5:17

Ei au să vină, pe furiș. Mânca-vor al tău seceriș Și pâinea ta și-ai tăi copii: Îți vor mânca fiice și fii. Au să-ți mănânce oi și boi, Smochini și via ta. Apoi, Prin ascuțișul sabiei, Cetățile-ți vor trece ei, Căci au să-ți fie nimicite Cetățile cele-ntărite De care mult te mai mândreai Și-n care-ncredrea-ți puneai.

Езекиел 23:35

De-aceea, Cel care mereu, E Domn precum și Dumnezeu A zis: „Pentru că M-ai uitat Și pentru că M-ai aruncat La al tău spate, pe-al tău drum, Poartă-ți pedeapsa ta acum, A tuturor curviilor Și a nelegiuirilor Pe care tu, necontenit, Până acum le-ai săvârșit.”

Osea 4:6

Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!