Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Osea 7:4 - Biblia în versuri 2014

4 Toți, preacurvari, s-au dovedit, Precum cuptorul încălzit De un brutar. Lemne, pe foc, El nu mai pune-apoi deloc, De când plămadă-a frământat Și până când s-a ridicat, Căci trebuință nu era Să mai ațâțe flacăra.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Toți sunt adulteri, sunt asemenea unui cuptor încins de brutar. El a încetat să mai întețească focul, de când a frământat aluatul și până la dospire.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Toți comit adulter ca un cuptor încins de un brutar care a încetat să mai întrețină focul de când a frământat coca și până când ea a crescut.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Toți comit adulter ca un cuptor încălzit de brutar; dar până și el încetează să ațâțe [focul] după ce a frământat aluatul, până când dospește.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Toți sunt preacurvari, ca un cuptor încălzit de brutar, și brutarul încetează să mai ațâțe focul de când a frământat plămădeala până s-a ridicat.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Toți preacurvesc, ca un cuptor aprins al brutarului, care încetează să ațâțe focul după ce a început să frământe aluatul până la dospirea lui.

Gade chapit la Kopi




Osea 7:4
10 Referans Kwoze  

O, dacă eu aș fi putut Ca, în pustiu, să fi avut Un han, atunci mi-aș fi lăsat Poporul. M-aș fi depărtat De el, căci toți sunt preacurvari Și sunt mișei care de cari.”


Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.


Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.


Strâmb numai, jură fiecare Și minte cu nerușinare, Omoară și năpăstuiește, Căci nici o teamă nu vădește.


„Nu-i bine cum vă lăudați. Sau nu știți voi – dragii mei frați – Că dramul de-aluat, din oală, Dospește-ntreaga plămădeală?


De preacurvii, țara e plină, Iar jurămintele-s pricină Pentru-a ei jale necurmată. Iată, câmpia e uscată.” Alergătura lor țintește Numai spre rău și se vădește Că vitejia arătată Spre făr’delegi e îndreptată!


Au să mănânce, ne-ncetat, Dar nu se vor fi săturat. Cu toate că au să curvească, Totuși, nu au să se-nmulțească, Pentru că ei au părăsit Ceea ce Domnu-a poruncit.


O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite