Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Osea 6:2 - Biblia în versuri 2014

2 În număr, zile vor fi două Și El ne dă iar, viață, nouă. Iată, a treia zi apoi, El ne va ridica pe noi Și-n fața Lui o să trăim.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Ne va învia după două zile; a treia zi ne va ridica și vom trăi înaintea Lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ne va reînvia în două zile; iar în a treia zi ne va ridica; și vom trăi în fața Lui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Ne va face să trăim în două zile și, a treia zi, ne va ridica și ne va face să fim în fața lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 El ne va da iarăși viața în două zile; a treia zi ne va scula și vom trăi înaintea Lui.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 După două zile ne va însufleți: a treia zi ne va scula și vom trăi înaintea feței lui.

Gade chapit la Kopi




Osea 6:2
14 Referans Kwoze  

„La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,


Apoi, după ce a murit, El a ajuns a fi-ngropat, Dar, în trei zile, a-nviat, Așa precum fusese zis Și cum e, în Scriptură, scris.


Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”


Puțin timp va mai fi trecut, Iar Eu nu voi mai fi văzut, De lume, doar voi veți putea, Atuncea, a Mă mai vedea. Cum Eu trăiesc, și voi – să știți – Asemeni, că o să trăiți.


Din locuința morților, Răscumpăr Eu, acest popor, Căci de la moarte, Eu doresc, În acest fel, să-l izbăvesc. Moarte, unde se află, oare, Ciuma acea necruțătoare Ce-aduce spaima tuturor? Tu, locuință-a morților, Unde îți este nimicirea Ce îngrozește toată firea? Căința este nepătrunsă, De ai Mei ochi fiind ascunsă!


Apoi, I-a zis lui Dumnezeu: „O Doamne, iată gândul meu: Aș vrea ca Ismael să crească Și-n fața Ta să viețuiască.”


Căci, pentru Dumnezeu, trăim Și-asemeni, pentru El, murim. Chiar dacă-n viață suntem noi Sau chiar dacă murim apoi, Să spunem – siguri – noi putem, Cum că ai Domnului, suntem.


Pe al său scaun de domnie, Să-mpărățească el, mereu, Șezând doar lângă Dumnezeu! Să faci ca bunătatea-Ți mare Și-a Ta credincioșie tare, Să îl vegheze pe-mpărat!


Prin mari necazuri ne-ai trecut; Nenorociri ai abătut Asupra noastră, însă iară, Tu, Doamne, ne vei scoate-afară Din hăul cel întunecat Și-n viață ne vei fi păstrat.


Uciderile sunt venite La vremea lor, iar vindecarea Are un timp. Și dărâmarea Își are timpul anumit, La fel ca vremea de zidit.


Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”


Ei, nici o clipă, nu gândesc, Precum că Eu Îmi amintesc De răutatea lor cea mare, Iar faptele cele cu care Se înconjoară, negreșit, Toate ‘nainte-Mi s-au suit!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite