Osea 4:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Ei se hrănesc din jertfe date Pentru-ale neamului păcate. Lacomi se-arată, peste fire, Pentru a lui nelegiuire.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ Ei mănâncă păcatele poporului Meu și le savurează sufletul după nelegiuirea lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Se hrănesc cu păcatele poporului Meu și sunt satisfăcuți cu nedreptățile lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Se hrănesc cu [jertfele] pentru păcat ale poporului meu și își înalță sufletele spre nelegiuirile lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Ei se hrănesc din jertfele pentru păcatele poporului Meu și sunt lacomi de nelegiuirile lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Ei mănâncă păcatul poporului meu și sufletul lor dorește nelegiuirea lor.

Osea 4:8 Referans Kwoze

Isaia 56:11

Totuși, sunt niște câini în care Zace o lăcomie mare Și nu se satură nicicând. Niște păstori, lângă oi, stând, Sunt ei, însă sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. De drum, își vede fiecare Și de folosul ce îl are.

Titus 1:11

Cărora trebuie, îndată, A le fi gura astupată. Oameni-aceștia buimăcesc Multe familii, și sădesc Învățături ce-s necurate, Cari nu trebuie învățate. Ei, un câștig urât, își iau, Din sfaturile ce le dau.

Miheia 3:11

Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”

1 Samuel 2:29

De ce călcați acuma oare, Jertfele Mele, în picioare? De ce călcați daruri ce sânt Aduse la locașul sfânt, După poruncile-așezate Și după legile lăsate? Dar cum se face că-ndrăznești Ca pe ai tăi fii să-i cinstești Cu mult mai mult, decât pe Mine, Ca să vă meargă vouă bine, Ca să mâncați pe săturate, Din roadele întâi luate, Să vă-ngrășați pe nesimțite, Din lucrurile dăruite De către-al Meu popor, mereu?

Levitic 6:26

Jertfa aceasta, cu menire De jertfă pentru ispășire, De preot trebuie luată Și-n locul sfânt, apoi, mâncată. Locul acesta e aflat În curtea cortului, chemat

Romani 16:18

Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.

Maleahi 1:10

„Cine va-nchide, așadar, Poarta de la al Meu altar, Pentru ca voi să nu veniți, Degrabă, focul să-l stârniți? Plăcere-n voi, Eu nu găsesc. De-asemenea, nu-Mi trebuiesc Nici darurile de mâncare Ce Mi le-aduce fiecare, Căci darurile ce-s făcute, De către voi, nu-Mi sunt plăcute!

Psalmi 24:4

Cel care poate să arate Că are mâini nevinovate, Acel care mereu arată Că are inima curată, Cel care poate ca să spună Că al său suflet – spre minciună – Nu se arată aplecat, Cel care strâmb nu a jurat Căci n-a voit ca să înșele Prin jurămintele acele,

Езекиел 14:7

Căci orice om din Israel, Sau din străinii de la el – Care pe Mine M-a lăsat Pentru că idoli a păstrat În inimă și negreșit Privirile și-a pironit Pe ceea ce-l făcea să cadă Mereu nelegiuirii pradă – Atunci când întâmpla-se-va Că va veni, dorind cumva, Prorocului să îi vorbească Și lămurire să primească Din partea Mea, în acest fel, Eu Însumi, omului acel – Eu, Domnul – am să îi răspund, Pentru că n-am să Mă ascund.

Езекиел 14:3

Îmi zise: „Fiu al omului, Oamenii care au venit, Își poartă-n inimi – negreșit – Idolii lor. Ei dovedesc Cum că privirea-și pironesc Spre ceea ce-i face să cadă – Mereu – nelegiuirii, pradă! Și să Mă las Eu, de îndat’, De acești oameni, întrebat?

Psalmi 25:1

Doamne, doar către Tine, eu Îmi înalț sufletul, mereu. (Oprire)

2 Petru 2:3

Ei, lacomi, se vor arăta Și ne-ncetat, vor căuta, Prin cuvântări înșelătoare, Să dobândească fiecare, O plată bună mai apoi, Pe cari, s-o scoată, de la voi. Osânda, însă, îi urmează – Pierzarea lor nu dormitează.

Osea 10:13

Dacă voi, răul, l-ați arat, Nelegiuiri ați secerat Și ați mâncat, fără-ncetare, Rodul pe cari minciuna-l are. În carele ce le-ai avut – De luptă – tu te-ai încrezut Și-n numărul vitejilor Pe cari îi are-al tău popor.

Osea 12:8

Iar Efraim a cuvântat: „Iată dar, cu adevărat, Acuma m-am îmbogățit. Averile mi s-au sporit Și iată că, în munca mea, Nelegiuiri, nu ar putea Nimeni, nicicând, să fi aflat, Ca să-mi găsească vreun păcat.”

Osea 14:1

„Întoarce-te dar, Israel, La Domnul! Vino la Acel Care S-a dovedit, mereu, Că este al tău Dumnezeu! Pentru că, iată, ai căzut, Prin relele ce le-ai făcut.

Levitic 6:22

Iar preotul – care, cum știi, E dintre-ai lui Aron copii, Și va fi uns, în locul lui – S-aducă darul, Domnului. Această lege, să se știe Că, veșnică, are să fie! Deci ars trebuie acest dar, În întregime, pe altar.

2 Regi 12:16

Argintul care s-a primit De la toți cei care veneau, Jertfe de vină, de-aduceau – Sau jertfe ce aveau menire De jertfe pentru ispășire – Fusese dat preoților, Acesta fiind partea lor.