Osea 2:9 - Biblia în versuri 20149 De-aceea, am să-Mi iau – apoi – Grâul și mustul înapoi. Am să le iau, pe negândite, La vremurile potrivite. Lâna o voi lua-napoi, Precum și inul mai apoi, Căci i le-am dat să-și poată pune, Drept înveliș, pe goliciune. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească9 De aceea Îmi voi lua înapoi grânele la vremea lor și mustul la vremea lui. Îmi voi recupera lâna și inul date pentru acoperirea goliciunii ei. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20189 Pentru că a procedat așa, Îmi voi lua înapoi atât grâul cât și mustul – pe fiecare la vremea lui. Îmi voi recupera lâna și inul date pentru acoperirea părților ei intime. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20209 Îi va urmări pe iubiții ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Va spune: «Vreau să merg să mă întorc la soțul meu cel dintâi, căci mi-era mai bine atunci decât acum». Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 De aceea, Îmi voi lua iarăși înapoi grâul la vremea lui și mustul la vremea lui și Îmi voi ridica iarăși de la ea lâna și inul pe care i le dădusem ca să-i acopere goliciunea. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19319 De aceea îmi voi lua înapoi grâul la vremea sa și mustul la sorocul său și voi smulge lâna mea și inul meu care i‐ar fi acoperit goliciunea ei. Gade chapit la |
Iar dacă întâmpla-se-va Că ar putea zice, cumva, Edomul: „Nimiciți suntem, Dar nu-i nimic, căci noi putem, Acuma iar să ne unim, Ruinele să le zidim!”, Iată ce zice-Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Zidească ei, căci nimicesc În urmă, tot ce construiesc Și în ruină-i prefac iară! Atunci, „a răutății țară”, Am să numesc Eu, țara lor, Iar ei vor fi „acel popor Pe care Domnu-i mâniat Și pe vecie-i supărat!”
Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.
Că împăratul cel aflat În miazănoapte așezat, Se va întoarce înapoi, Căci oastea ce-o va strânge-apoi, Va fi mai mare decât cea Ce înainte o avea. Dar după câțiva ani apoi, El va fi gata de război. Cu oastea lui, bine-narmată, O să pornească de îndată, Spre cel ce este așezat În miazăzi, drept împărat.
Am să te dau pe mâna lor, Să-ți facă tot ceea ce vor. Casele tale de curvie, Atunci, surpate au să fie, Iar înălțimile zidite Au să îți fie nimicite. Hainele au să ți le ia. Podoabele de-asemenea – Ce sunt din pietre nestemate – Și el îți vor fi luate. Nimica nu vei mai avea, Căci goală tu vei rămânea.
Iată, mânia M-a cuprins Și împotrivă-ți am întins, Acum, temutul brața al Meu, Iar porția pe care eu, Pentru-ntreținere ți-am dat-o, Află că mult ți-am micșorat-o, Pentru că am găsit cu cale Ca să te las vrăjmașei tale – Copila Filistenilor. Când ea, felul purtărilor Ți l-a văzut, s-a înroșit, De cât e de nelegiuit.