Osea 13:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Dar de pășune când ai dat Și când sătul tu te-ai simțit, În inimă tu te-ai mândrit Și-apoi de Mine ai uitat.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁶ Când au dat însă de pășune, s-au săturat, iar după ce s-au săturat, s-au mândrit în inima lor și, astfel, M-au uitat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Dar când au găsit pășune, s-au săturat. Apoi s-au mândrit în inima lor; și astfel, ei M-au uitat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Când i-am făcut să pască, ei s-au săturat. S-au săturat și li s-a înălțat inima, de aceea m-au uitat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Dar, când au dat de pășune, s-au săturat și, când s-au săturat, inima li s-a umflat de mândrie, de aceea M-au uitat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ După pășunea lor s‐au săturat; s‐au săturat și li s‐a înălțat inima. De aceea m‐au uitat.

Osea 13:6 Referans Kwoze

Psalmi 10:4

Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.

Neemia 9:35

Pe când erau stăpâni în țară, Când binefaceri căpătară Din partea Ta – căci Tu le-ai dat, Ogoarelor lor, rod bogat – Nu te-au slujit. S-au abătut Și lucruri rele au făcut.

Deuteronom 32:18

A lui Israel adunare A părăsit Stânca, din care, A fost născută și-a uitat De Cel prin cari s-a-ntemeiat. Atunci când Domnul a văzut, Lucrul pe care l-a făcut

Osea 10:1

„Vie mănoasă se arată Israel, dând roadă bogată. Cu cât roadele se-nmulțeau, Și-altarele lui se sporeau. Cu cât mai mult se dovedise Că a lui țară propășise, Cu-atât mai mult s-au înălțat Stâlpi și s-au înfrumusețat Spre cinstea idolilor lor.

Osea 8:4

Fără se le fi poruncit, Ei, împărați, și-au rânduit. Și căpitani de-asemenea Și-au pus ei, fără știrea Mea. Argint și aur adunară, Din care idoli își turnară. De-aceea, fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți.

Osea 2:13

Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 17:10

De Cel care este, mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Tu ai uitat și n-ai voit – Nicicând – să îți fi amintit De Stânca ta, nespus de tare, Cari îți era loc de scăpare. Tocmai de-aceea, ți-ai sădit Răsaduri care ți-au priit Și care ție îți plăceau. Butuci care străini erau, Tu i-ai adus și i-ai sădit.

Proverbe 30:9

Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu.

Ieremia 5:7

„Cum așteptai să te iert Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Copiii tăi M-au părăsit. De cuviință au găsit, Să jure pe alți dumnezei Cu toate că idoli-acei Nu au ființă și nici minte. Făcutu-Mi-au ei jurăminte, Dar s-au dedat la preacurvie Și-au mers în casa de curvie!

Езекиел 23:35

De-aceea, Cel care mereu, E Domn precum și Dumnezeu A zis: „Pentru că M-ai uitat Și pentru că M-ai aruncat La al tău spate, pe-al tău drum, Poartă-ți pedeapsa ta acum, A tuturor curviilor Și a nelegiuirilor Pe care tu, necontenit, Până acum le-ai săvârșit.”

Езекиел 28:5

Cu-nțelepciunea ce-o aveai Și cu negoțul ce-l făceai, Averile ți le-ai săltat, Iar inima ți s-a-ngâmfat.

Osea 2:7

Va alerga, cu disperare, După ibovnicii ce-i are, Dar – după cum se va vedea – Să-i prindă, nu va mai putea. Va căuta să îi găsească, Însă nu o să izbutească. De-aceea, își va zice-apoi: „Mă voi întoarce înapoi, La cel ce-ntâi mi-a fost bărbat, Căci lângă el eu m-am aflat Mai fericită ca acum, Când rătăcită sunt, pe drum!”

Osea 4:6

Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!

Osea 4:7

Cu cât mai mult s-au înmulțit, Cu-atât ei au păcătuit. De-aceea, iată ce-am să fac: Slava-n ocară le-o prefac.

Osea 7:14

Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.

Osea 8:14

Căci Israelul n-a ținut, Seama de Cel ce l-a făcut, Ci L-a uitat, când și-a zidit Palate. Iuda și-a-nmulțit Cetățile-ntărite-apoi. De-aceea, foc trimite-voi, Peste cetățile-nălțate Și peste ale lor palate.”

Osea 12:8

Iar Efraim a cuvântat: „Iată dar, cu adevărat, Acuma m-am îmbogățit. Averile mi s-au sporit Și iată că, în munca mea, Nelegiuiri, nu ar putea Nimeni, nicicând, să fi aflat, Ca să-mi găsească vreun păcat.”

Osea 5:14

Dar pentru Efraim, chiar Eu Voi fi asemeni unui leu, Iar pentru Iuda – mai apoi – Ca puiul leului fi-voi. Eu, da, Eu – cum se va vedea – Voi fi cel ce va sfâșia Și am să plec. Eu am să iau, În urmă, tot ceea ce vreau Și nu se află nimenea Ca să răpească prada Mea.