Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Osea 10:5 - Biblia în versuri 2014

5 Locuitorii cei pe care Țara Samariei îi are, Uimiți vor fi, de-acei viței – Aflați la Bet-Aven – când ei Își vor jeli idolul lor. Apoi, ceata preoților – Care slujesc idolului – Vor tremura de soarta lui Și pentru casa ce-o avea Care, curând, va dispărea, Din al lor mijloc. Negreșit,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 Locuitorii Samariei se vor îngrozi din cauza vițelului Bet-Avenului. Căci poporul lui îl va boci, iar preoții lui de asemenea. Ei s-au bucurat de gloria lui, dar el va pleca în exil de la ei.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Locuitorii Samariei sunt șocați din cauza vițelului din Bet-Aven. Atât poporul, cât și preoții lui îl jelesc. Ei sunt aceia care s-au bucurat de gloria lui. Acum plâng toți pentru că este luat de la ei și dus în exil…

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 La vițeii din Bet-Áven își au locuința locuitorii din Samaría; poporul său va jeli pentru dânsul și preoții lui se vor bucura de el, de gloria lui, pentru că a fost dus de la el.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Locuitorii Samariei se vor uimi de vițeii din Bet-Aven; poporul va jeli pe idol și preoții lui vor tremura pentru el, pentru slava lui care va pieri din mijlocul lor.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Locuitorii Samariei se vor teme de vițelul din Bet‐Aven; căci poporul său va jeli pentru el și preoții închinători la idoli vor tremura pentru el, pentru slava lui, căci s‐a depărtat din el.

Gade chapit la Kopi




Osea 10:5
20 Referans Kwoze  

Slava lui Efraim pălește Și încurând ea se sfârșește, Căci va zbura asemenea Precum zboară și pasărea. De naștere, nu se mai știe; Însărcinări n-au să mai fie; Nici zămisliri, de-asemenea, Atunci nu se vor mai vedea!


Trâmbiți și-n urmă să sunați La Ghibea, trâmbițele-acele! La Rama, să sunați din ele! Grăbiți-vă să v-adunați La Bet-Aven, ca să strigați! Iată-i – acuma – grabnic vin, Pe a ta urmă, Beniamin!


Dacă curvește Israel, Iuda să nu facă la fel. Iuda măcar, mereu, să cate, Nevinovat să se arate. Către Ghigal, să nu plecați, La Bet-Aven să nu urcați, Nici nu jurați, zicând – mereu – „Viu este Domnul Dumnezeu!”


Sfârșind toate acestea, el – Pe preoții care-au slujit Pe înălțimi – i-a izgonit. Preoții fost-au așezați De ai lui Iuda împărați, Spre a sluji idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Unii, pe Baal doar, îl cinsteau, Iar alții, lunii, se-nchinau, Sau soarelui, zodiilor, Ori oștilor cerurilor.


Acuma, ei se dovedesc Într-una că păcătuiesc. Chipuri au ei, de ei lucrate, Cari în argint au fost turnate. Sunt născociți idoli-acei Și sunt, de meșteri, făcuți ei. Acestora, ei le vorbesc Și jertfind oameni se vădesc. În fața lor se-nchină ei Și-apoi sărută-acei viței!


Mare primejdie ne vine, Din acest fapt. Vedeți dar, bine, Cum că a noastră meserie, Disprețuită o să fie, Templul Dianei socotit Ca un nimic și, negreșit, Faima Dianei – cea cinstită În toată lumea – nimicită.”


Am să-Mi întorc a Mea privire Și spre Ierusalim întind Brațul și am să îl cuprind Pe Iuda. Cu desăvârșire Voi spulbera, de peste fire, Urma lui Bal, numele care Acela ce-i slujește-l are Și de asemenea pe toți Cari se vădesc ai lui preoți.


Ieroboam, preoți, a adus Și pentru înălțimi i-a pus, Pentru vițeii ce-i turnase Sau pentru țapii ce-i lucrase.


Israeliți-au părăsit Pe Domnul lor, și au făcut Viței turnați – cum au avut Popoarele de lângă ei – Idoli și stâlpi de Astartei. Apoi, întregul lor popor, Oștirilor cerurilor S-a închinat și a sfârșit – Lui Baal – ca să îi fi slujit.


El – însă – nu s-a abătut De la ce-nfăptuise rău, Cândva, înaintașul său – Ieroboam – acela care, Drept tată, pe Nebat, îl are, Cari – în păcate – după el, Îl trase și pe Israel. Vițeii care s-au turnat, Din aur, Iehu i-a păstrat Așa precum i-a găsit el, Aflați la Dan și la Betel.


El a strigat, iarăși, la ei: „Iată că dumnezeii mei – Pe care eu mi i-am făcut – Mi i-ați luat și am văzut Că și pe preot l-ați luat, După ce casa mi-ați prădat. În urmă, ați pornit la drum. Ce-mi mai rămâne mie-acum? Deci încă voi mai cutezați Ca să veniți să mă-ntrebați „Ce ai?” Dar cum ați îndrăznit?”


Spre Ai, iscoade s-au trimis, Iar Iosua, astfel, le-a zis: „Duceți-vă și cercetați Țara și-apoi, vești, să ne dați!” Chiar lângă Bet-Aven aflată, Cetatea Ai e așezată, La răsărit de locu-acel Care chemat este, Betel. Grabnic, iscoadele s-au dus, Spre a-mplini ce li s-a spus.


Și-acum, voi credeți că puteți Ca biruință să aveți, Asupra-mpărăției Lui – A-mpărăției Domnului – Care lui David i s-a dat Și fiilor ce l-au urmat? Iată că voi, acum, sunteți Doar niște oameni care-aveți, Cu voi, numai niște viței Care vă sunt drept dumnezei. Ieroboam vi i-a turnat – Din aur – și-apoi vi i-a dat.


S-au prăbușit și au căzut. Povara lor, nu au putut Ca să și-o scape, și-n robie, Ei înșiși au ajuns să fie.


„Să nu te bucuri, Israel! Să nu te veselești, defel, Precum ceilalți, căci ai curvit, Pe Domnul, când L-ai părăsit, Pentru că ai iubit o plată Ce se vădește necurată, În ale tale arii, toate, Care cu grâu sunt semănate!


„Când pedepsesc pe Israel, Și-altarele de la Betel Le pedepsesc. Coarnele lor – Cele ale altarelor – Atuncea fi-vor sfărâmate Și la pământ – jos – aruncate,


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite