Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Osea 10:10 - Biblia în versuri 2014

10 De-aceea, am să-i pedepsesc Atuncea când am să voiesc. Trimite-voi în contra lor, Oștirile popoarelor, Ca să le fie pedepsită Nelegiuirea îndoită!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Când voi dori, îi voi disciplina! Popoarele vor fi strânse împotriva lor, ca să-i lege pentru dubla lor nelegiuire.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Când voi dori Eu, îi voi pedepsi! Vor fi adunate popoare împotriva lor – ca să îi lege – din cauza dublei lor nedreptăți!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 După dorința mea îi voi pedepsi; popoarele se vor aduna împotriva lor când îi voi lega pentru cele două nelegiuiri ale lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Îi voi pedepsi când voi vrea și se vor strânge popoare împotriva lor când îi voi pedepsi pentru îndoita lor nelegiuire!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Îi voi mustra după plăcerea mea și popoarele se vor aduna împotriva lor, când vor fi legați pentru cele două nelegiuiri ale lor.

Gade chapit la Kopi




Osea 10:10
20 Referans Kwoze  

Așa-Mi voi potoli mânia Și Îmi voi domoli urgia. În felu-acesta, Eu îți spun Precum că am să Mă răzbun, Ca să se știe – negreșit – Că Eu sunt Cel care-a vorbit Și că Eu, Domnul, Mi-am vărsat Urgia, cum am înștiințat Mai dinainte, să se știe Că am vorbit plin de mânie.


Dar și soarta preotului Va fi ca a poporului. Pedeapsă va fi căpătat Așa după cum a umblat. Am să îi dau răsplată dreaptă, După cum cere a lui faptă.


„Iată că vine-o vreme-n cari Trimit mulțime de pescari, Căci vreau ca ei să-i pescuiască. Apoi, un timp o să sosească, În care vânători trimit Ca să-i vâneze – negreșit – Pe munți, în văile adânci, Pe deal și-n crăpături de stânci.


Când împăratul a aflat, Furia lui s-a revărsat: Cu oastea sa, el a venit, Pe-acei tâlhari i-a nimicit Și-a dărâmat lucrarea lor.


Chiar dacă dau daruri mereu, La neamuri, tot îi apăs Eu, Ca pentr-un timp să înceteze, Vreun împărat, să-și mai așeze.


„Ia trâmbița și-n gură-o ține! Vrăjmașul, ca un vultur, vine Asupra casei Domnului! Pricină-i legământul Lui. Călcat-au al Meu legământ, Iar legile care le sânt Date – la fel – nu le-au păzit. De-aceea, au păcătuit În contra Legii ce-am lăsat-o Și s-o păzească, Eu le-am dat-o.


De-aceea, Cel care mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Mulțimea gloatelor, Am s-o abat asupra lor. Ele au să le chinuiască Și au ca să le jefuiască.


De-aceea lor, Eu am lăsat-o. Ibovnicilor ei am dat-o, Căci s-a îndrăgostit de ei – De-acei fii ai Asiriei.


Așa-Mi voi potoli mânia Și am să Îmi opresc urgia, Pentru că-n urmă, ne-ndoios, Eu nu am să mai fiu gelos Pe tine, căci Mă liniștesc Și supărarea-Mi potolesc.


Îi strâng pe cei care-ți erau Ibovnici și te dezmierdau, Pe cei pe care i-ai iubit, Pe cei ce i-ai disprețuit. Din toate părțile-i adun Și împotriva ta îi pun. Asupra ta, ei năvălesc Și goliciunea-ți dezvelesc.


„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată că Eu voi strânge-apoi, Armele voastre de război, Cu care sunteți înarmați Atuncea când voi vă luptați Afară din astă cetate, În contra oștii adunate De cel ce este-ncoronat, În Babilon ca împărat, Și împotriva oștilor Ce sunt ale Haldeilor. Am să vă strâng armele toate, Aici, în mijloc, în cetate.


„M-ai părăsit și M-ai uitat” – Domnul a zis. „‘Napoi ai dat. De-aceea, mâna Îmi va sta, Întinsă, împotriva ta, Căci vreau ca să te nimicesc! Sătul de milă, Mă vădesc.


De-aceea, iată ce a spus Domnul oștirilor, Cel pus A fi Puternicul pe care Neamul lui Israel Îl are: „Ah! Iată – fără îndoială – Eu le voi cere socoteală, Celor cari sunt vrăjmași ai Mei Și Mă voi răzbuna pe ei!


Așa cum Domnul Dumnezeu Se bucurase, tot mereu, Să te-nmulțească, acum El O să se bucure la fel, Când te va pierde-n mod voit, Până când fi-vei nimicit.


Iată, din zilele Ghibei, Mereu, păcătuit-au ei, Căci Israel s-a adunat Acolo, și s-a așezat, Ca să nu îl apuce-apoi, La Ghibea chiar, acel război Cari împotrivă s-a făcut La toți cei răi, cum s-a văzut.


Ieroboam, sfat, a ținut Și-apoi, în urmă, a făcut – Din aur – doi viței. I-a pus, În față la popor, și-a spus: „De-acum, nu vreau să ne suim, Cu jertfe, la Ierusalim! Iată, aici, adus-am eu, Pe-al lui Israel Dumnezeu! Privește-L dar, cu încântare, Israele, pe Domnul care, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și liber te-a făcut!”


Îl legi cu frânghia, tu crezi, Și-apoi pământul îl brăzdezi? Va merge pe-ale tale căi, Grăpând bulgării mari din văi?


Strânși fi-vor de aripi de vânt, Căci de rușine dați ei sânt, Cu-altarele cele pe care Întregul lor popor le are!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite