Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Obadia 1:17 - Biblia în versuri 2014

17 „Dar mântuirea se arată Pe muntele Sionului. El este sfânt, iar casa lui Iacov își va lua apoi, Toate moșiile-napoi.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Dar pe muntele Sion va fi eliberarea! El va fi sfânt, iar cei din Casa lui Iacov își vor lua iarăși în stăpânire proprietățile!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Dar salvarea va fi pe muntele Sionului. Acolo va fi sfințenie; iar familia (lărgită a) lui Iacov își va recupera posesiunile.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Pe muntele Sión va fi scăparea și va fi sfânt. Casa lui Iacób va lua în stăpânire moștenirile lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Dar mântuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt și casa lui Iacov își va lua înapoi moșiile.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Dar pe muntele Sionului va fi scăpare și el va fi sfânt; și casa lui Iacov va stăpâni stăpânirile lor.

Gade chapit la Kopi




Obadia 1:17
25 Referans Kwoze  

Nimic din ce este-ntinat, În ea, nu va mai fi intrat. Nimeni – care, în spurcăciuni Trăiește numai, și-n minciuni – Nu poate ca să intre-n ea. Voie să intre, vor avea Cei însemnați numai, pe care – Mielul – în cartea vieți-i are.”


„Domnul privirea Și-a-ndreptat Spre-mpărăția ce se-arată Precum că este vinovată, S-o spulbere de pe pământ, Cu oamenii cari ai ei sânt.” „Totuși, nu am să-i nimicesc De tot, pe cei ce se vădesc Că sunt din casa cea pe care Iacov în astă lume-o are” – A cuvântat Domnul. „Căci iată,


În acea zi a Domnului, Acela cari, Numele Lui, Are să-L cheme – negreșit – Acela fi-va mântuit.” Pe muntele Sionului, E mântuirea Domnului. În acel loc, noi o găsim, Aflată la Ierusalim – Așa după cum, negreșit, Chiar Domnul a făgăduit – Și printre cei rămași, pe care, El însuși, să îi cheme, are.


Vei ști atunci, precum că Eu Sunt al vost’ Domn și Dumnezeu! Veți ști că în Sion Eu sânt Și stau pe muntele Meu sfânt! Ierusalimul, să se știe Precum că sfânt are să fie! Nicicând, străini de orice fel, Nu vor mai trece-atunci, prin el!


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


„Tu Iacove, tu rob al Meu Să nu te temi, pentru că Eu, Cu tine sunt – necontenit. În locul-n cari te-am risipit, Pe orice neam îl nimicesc. Pe tine doar, te izbăvesc. Nu vei ajunge nimicit, Dar nici nu scapi nepedepsit. Am să-ți trimit pedeapsa Mea, Dar cu dreptate va fi ea, Pentru că nu e-ngăduit Ca să te las nepedepsit.”


Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”


Sionul fi-va mântuit Prin judecată, iar acel Care se va întoarce-n el, La Dumnezeu va fi primit Și prin dreptate mântuit.


Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”


De sabie, pot să vă zic Că va scăpa un număr mic Cari de la Egipteni apoi, Veni-va-n Iuda, înapoi. Dar rămășița cea pe care Neamul lui Iuda o mai are – Cari în Egipt și-a căutat Un loc unde s-a așezat – Are să vadă, negreșit, Care cuvânt va fi-mplinit: Cuvântul Meu, spus la popor, Sau poate doar cuvântul lor.


Nimeni – din astă rămășiță Care-i din a lui Iuda viță Și în Egipt s-a așezat Cu gând de-a se fi-napoiat În țara ei – nu va putea Să scape de pedeapsa Mea! Câțiva doar, din Egipt, apoi, Se vor întoarce înapoi!”


Fugarii care reușesc Să scape, se adăpostesc Pe munți. Cu niște porumbei Ai văilor, seamănă ei, Căci vaiete și tânguire, Scot pentru-a lor nelegiuire.


Căci Domnul o să mântuiască Sionul și o să zidească Cetățile cele pe care Țara lui Iuda-n ea le are. Ele voi fi iar, locuite Și de Israel stăpânite.


Plină – atunci – are să fie, De slavă și de măreție, Odrasla Domnului, căci iară Va străluci rodul în țară, Pentru cei care-s fericiți, Ai lui Israel mântuiți.


Semănăturile-au să fie Bune, iar vița cea de vie Și câmpul vor da rod bogat, Căci roua le va fi udat. Aceste lucruri, arătate, Cu toate au să fie date – Atunci – la astă rămășiță Din al poporului vost’ viță.


Căci o sămânță, Eu socot, Apoi, din Israel să scot. Din Iuda, un moștenitor Voi scoate și stăpânitor Am să-l așez, în munții Mei. În țară am să-i pun pe cei Care-Mi sunt robi, căci i-am ales Și dintre neamuri i-am cules.


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”


Voi face, oameni să sosească, Pe creasta voastră să pășească. Anume-l voi aduce Eu, Pe Israel, poporul Meu. El are să vă stăpânească Și are să vă moștenească, Pentru că nicicând – negreșit – El n-o să fie nimicit.”


Însă aceia care sânt Sfinții Celui Prea-Nalt, primesc Împărăția și domnesc Din veșnicie-n veșnicie.”


Aur și-argint, voi Mi-ați luat. Odoarele Mi le-ați prădat. Pe toate-n urmă Mi le-ați dus Și-n templele voastre le-ați pus.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite