Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Obadia 1:15 - Biblia în versuri 2014

15 Aproape-i ziua Domnului, Pentru ale pământului Popoare. Precum ai știut La alții să le fi făcut, În vremea ce are să vie, La fel ți se va face ție. Faptele tale, negreșit, Asupra ta vor fi venit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 Căci ziua Domnului este aproape pentru toate națiunile! Cum ai făcut, așa ți se va face, și faptele tale se vor întoarce asupra capului tău!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Să știi că ziua lui Iahve este aproape pentru toate popoarele. Ți se va face exact așa cum ai făcut și tu altora; și faptele tale se vor întoarce împotriva capului tău!»

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Căci se apropie Ziua Domnului împotriva tuturor neamurilor. După cum ai făcut, așa ți se va face; răsplata ta se va întoarce asupra capului tău.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, așa ți se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Căci ziua Domnului este aproape asupra tuturor neamurilor. Cum ai făcut, ți se va face; răsplata ta se va întoarce asupra capului tău.

Gade chapit la Kopi




Obadia 1:15
28 Referans Kwoze  

Popoarele neamurilor Le-ați jefuit, astfel și voi Prădați aveți a fi apoi, Din pricina sângelui care L-ați tot vărsat, fără-ncetare, Precum și-a silniciilor Făcute-n contra tuturor, A silniciei îndreptate Spre țară și către cetate, Și către cei ce se vădesc Cum că în țară locuiesc.”


Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.


Cu judecata ce-o rostiți, Cu ce măsură folosiți, La rându-vă veți fi și voi, De alții, judecați. Apoi, Primi-veți, ce-aveți de luat, Precum la alți-ați măsurat.


Sosește ziua fioroasă. Este o zi întunecoasă. E ziua Domnului, lăsată Spre a fi neamurilor dată.


Atuncea, am să Mă răzbun, Căci slobozesc a Mea mânie Și las să curgă-a Mea urgie Asupra neamurilor care N-au vrut să-Mi deie ascultare.”


Pe-arcași, degrabă, să-i chemați! Veniți voi cei ce încordați Arcul și stați în jurul lui – În jurul Babilonului – Să nu scape nimeni, din el! Să-l răsplătiți și voi, la fel Cu faptele ce le-a făcut! Căci după cum este știut, El, cutezanță, a vădit, Astfel încât s-a semețit Față de Domnul, de Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel!”


Ah, fiica Babilonului, Sortită ești prăpădului! Ferice fie de acel Care-ți va face rău, la fel Precum tu însuți te-ai purtat, Când robi ai tăi, noi ne-am aflat!


„O, vai ce zi!” Da, e zi mare, Căci se vădește ziua care E-a Domnului și, peste fire, Vine ca și o pustiire, De la Cel care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


Iată, din pricină că știu Ce bucurie ai avut Atuncea când tu ai văzut Că moștenirea cea pe care Casa lui Israel o are E pustiită, îți voi face La fel, căci Eu te voi preface Într-un pustiu, Seirule. Pe tine-apoi, Edomule, N-am să te cruț și, negreșit, Tu vei ajunge pustiit. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


Căci Domnul în ăst fel vorbește: „Iată, cel ce nu trebuiește Să bea potirul, tot îl bea, Și-atunci crezi că tu vei putea Să scapi făr’ a fi pedepsit? Nu! Nu se poate! Negreșit, De-acest potir, parte-i avea, Pentru că și tu îl vei bea!”


El zise-atunci: „Iată, sub soare, Sunt șaptezeci de împărați. Aceștia fost-au adunați Sub masa mea și își strângeau Hrana, de-acolo. Toți erau, Cu degetele mari, tăiate; Însă li s-a făcut dreptate, Pentru că după cum văd eu, Îmi răsplătește Dumnezeu, Căci îi plătește omului După măsura faptei lui. Bezec-Adoni-a fost luat Și la Ierusalim mutat. Acolo, el a viețuit Și-apoi, în urmă, a pierit.


„De ce, timpul de judecată Nu e păzit și nu-i lăsată Putința celor care-L știu Pe Dumnezeul nostru viu, Să-I vadă zilele sortite Pentru pedepsele rostite?


Pustiitorul năvălește Asupra lui și-l nimicește. Vitejii Babilonului Sunt prinși și cad în mâna lui Și-n urmă, arcurile lor Zdrobite-s de pustiitor. Căci Domnul e un Dumnezeu Care răsplată dă, mereu, Și dăruiește, la oricine, Doar plata ce i se cuvine!


De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: „Pe a Mea viață, Eu – Acum – am să Mă port cu tine, Așa după cum știu prea bine Că s-a vădit a ta mânie Precum și-aprinsa ta urgie, În ura împotriva lor. O să Mă știe-al lor popor, Căci Mă voi face cunoscut, În al lor mijloc și știut Voi fi de către toți, mereu, Atuncea când te judec Eu.


„Trâmbițe-n mâini, voi să luați! Din ele, în Sion, sunați! Sunați pe al Meu munte sfânt, Să tremure toți cei cari sânt În țară! Vine ziua Lui! E-aproape ziua Domnului!


Tunet, e glasul Domnului, Mergând în fața oștii Lui. Tabăra Lui e foarte mare. De-asemenea e foarte tare Acela care se vădește, Cuvântul, că îl împlinește. A Domnului zi se arată Mare a fi și-nfricoșată. Dar cine poate fi în stare Să suferă acea zi, oare?


Vai de cei care se vădesc Că, „ziua Domnului”, doresc! La ce vă așteptați voi, oare, De la a Domnului zi mare? Când acea zi are să vină, Beznă va fi ea, nu lumină.


Când ziua Domnului se-arată, Nu va fi ea, întunecată? Când va veni ea, peste fire, Are să aibă strălucire? Sau când în lume o să vină, Nu-i beznă, în loc de lumină?


Estera, însă, a venit În mare grabă la-mpărat, Iar el, în scris, porunci a dat Ca răul pe care Haman, Iudeilor, l-avuse-n plan Să-l făptuiască, înapoi, Peste al său cap – iar apoi, Peste ai săi feciori – să cadă. Toți au putut, astfel, să vadă Cum pe Haman l-au spânzurat Și cum feciorii i-au urmat.


Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.


„Ascultați dar, cuvântul Lui, Căci El vorbește despre cei Ce se vădesc vecini ai mei Și au atins locul pe care, Israel moștenire-l are: „Am să îi smulg din a lor țară. Casa lui Iuda, o smulg iară.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite