Obadia 1:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ În ziua strâmtorării lui, Pe porțile poporului Care al Meu e, negreșit, Să intri, n-ar fi trebuit, Iar de nenorocirea lui – În zilele prăpădului – Nu-i bine că te-ai bucurat Și că averea i-ai prădat!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ N-ar fi trebuit să intri pe porțile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici să privești mulțumit la necazul acestuia în ziua nenorocirii lui și nici să pui mâna pe averea sa în ziua nenorocirii lui!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Nu trebuia să intri pe porțile poporului Meu în acea zi în care era distrus și nici să te bucuri de dezastrul pe care îl suporta el atunci. Nu trebuia să îi iei bogățiile în ziua masacrării lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Nu trebuia să intri pe poarta poporului meu în ziua dezastrului lor, nici nu trebuia să vezi nenorocirea lor în ziua dezastrului lor. Nu trebuia să-ți întinzi mâna la bogăția lui în ziua dezastrului lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Nici nu trebuia să intri pe porțile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui și nu trebuia să pui mâna pe bogățiile lui în ziua prăpădului lui!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Nu intra în poarta poporului meu în ziua dărăpănării lor; nici nu te uita la nenorocirea lor în ziua dărăpănării lor, nici nu pune mâna și tu pe averea lor în ziua dărăpănării lor,

Obadia 1:13 Referans Kwoze

Zaharia 1:15

Cum că mânia-Mi se abate Peste popoarele-ngâmfate. Căci Eu puțin M-am mâniat, Dar ele-apoi M-au ajutat Ca să Mă mânii peste fire Și să stârnesc nenorocire.

Езекиел 35:10

Pentru că tu ai cutezat Și-n acest fel ai cuvântat: „Aceste două neamuri, iată, Și ale lor țări – totodată – Au să ajungă ale mele Căci stăpânire pun, pe ele!” – Măcar că Domnul Se vădea Că în a lor țară ședea –

Езекиел 35:5

Pentru că tu te dovedeai Că ură veșnică aveai Și-mpins de ea, ai tăbărât Cu sabia și-ai doborât Pe mulți fii dintre cei pe care Neamul lui Israel îi are – Când a venit peste popor Vremea nenorocirilor, Căci făr’delegea s-a întins, Mereu, și culmea a atins –

Psalmi 22:17

Iar oasele, dacă aș vrea Să mi le număr, aș putea. Curioși ei însă mă privesc, Căci ne-ncetat doar mă pândesc.

2 Samuel 16:12

Poate că la necazul meu, O să privească Dumnezeu, Și se va îndura de mine, Încât are să-mi facă bine, Chiar dacă blestemat mereu, De acest om, astăzi, sunt eu.”

Ieremia 46:21

Iată că simbriașii Lui – Adică ai Egiptului – Sunt ca vițeii îngrășați Și-n al lui mijloc sunt aflați. Dar ei dau dosul, lasă tot Și fug, pentru că nu mai pot, În nici un fel, piept a mai ține. Asupra lor, iată că vine Ceasul și clipa pedepsirii, Căci zi e, a nenorocire!

Езекиел 36:2

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Pentru că cei ce se vădeau Cum că ai voști’ dușmanii erau Au zis: „Ha! Ha! Am dobândit Aste-nălțimi! Le-am moștenit! Aste-nălțimi veșnice, iată, Drept ale noastre se arată!”,

Езекиел 36:3

Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel, a glăsuit: „Da! Pentru că ei au voit Să vă înghită, ne-ncetat, Pentru că v-au înconjurat Voind ca să vă pustiască, S-ajungă să vă moștenească Și alte neamuri care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru că v-au batjocorit Și pentru că au azvârlit Ocara peste voi astfel,

Iov 31:29

Dacă mă bucuram când greu Era-ncercat dușmanul meu – Când se afla-n nenorocire Eu să tresalt de fericire;